ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2674/2022

Ședința publică din data de 13 decembrie 2022

Asupra recursului de față, reține urmptoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă la data de 06.07.2021 și înregistrată sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Călărași, Serviciul Public Pavaje Spații Verzi Călărași și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Călărași.

Prin încheierea de ședință din 04.11.2021, Tribunalul Călărași, secția Civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 35/2022 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatelor-pârâte la 12 iulie 2022 .

La 20 iulie 2022, intimatul Serviciul Public Pavaje Spații Verzi Călărași a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar la 29 iulie 2022, intimata Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială Călărași a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

La 28 iulie, respectiv 2 august 2022, recurentul A. a depus răspuns la întâmpinările formulate, iar la 26 noiembrie și 12 decembrie 2022, acesta a mai depus la dosarul cauzei note de ședință însoțite de înscrisuri.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 35/2022 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 04.11.2021, prin care Tribunalul Călărași, secția Civilă a anulat, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2021

În speță sunt incidente dispozițiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora: "Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării".

Având în vedere textul legal anterior enunțat, rezultă că împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, care are natura juridică a unei veritabile căi de atac, aparținând categoriei generice a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Se cuvine, de asemenea, subliniat că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus statelor obligația de a recunoaște o cale efectivă de atac în fața unei instanțe imparțiale și independente, nu și numărul căilor de atac, cu excepția materiei penale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ce-l reglementează fiind de strică interpretare, astfel că exercitarea sa nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa faptul că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale, în considerarea unor situații speciale.

Așadar, liberul acces la justiție nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli speciale de procedură, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.

Raportat la aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu are deschisă de lege calea de atac a recursului împotriva încheierii din 04.11.2021 a Tribunalului Călărași, pronunțată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nici împotriva deciziei nr. 35/2022 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care recursul inițial îndreptat împotriva acestei încheieri a fost respins ca inadmisibil.

Cu alte cuvinte, exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege împotriva unei hotărâri pronunțate într-o altă cale de atac neprevăzută de lege este la rândul ei inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 C. proc. civ. și art. 499 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

Față de soluția ce se va dispune în cauză, nu se mai impune pronunțarea asupra excepțiilor nulității și lipsei calității procesuale pasive, invocate prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 35/2022 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2022.