ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2653/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu B. și C. S.R.L. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea hotărârilor AGA din 19.07.2020, 26.08.2020 și 16.10.2019.

În motivarea cererii, s-a invocat nelegala convocare a reclamantului la adunările generale din 19.07.2020, 26.08.2020, 16.10.2019, prin nerespectarea termenului de convocare de 10 zile. În plus, s-a invocat caracterul nereal al hotărâri din 19.07.2020, pentru că la sediul din str. x.

În drept, au fost invocate prevederile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 216, art. 1247, art. 1254 din C. civ.

Prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. S.R.L. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B., față de radierea societății pârâte.

Deliberând asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, Tribunalul a constatat radierea societății pârâte, ca urmare a parcurgerii procedurii de lichidare prevăzute de Legea nr. 31/1990, astfel cum rezultă din certificatul de radiere a societății, eliberat la data de 23 februarie 2021 de către Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Tribunalul București – secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 2239 din 28 septembrie 2021, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. S.R.L. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.; a anulat cererea formulată în contradictoriu cu C. S.R.L. și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu B., ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 609/A din 4 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. S.R.L. și B. împotriva sentinței civile nr. 2239 din 28 septembrie 2021 a Tribunalului București – secția a VI-a civilă; apelantul-reclamant A. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimatul-pârât B. în cuantum de 1.785,00 RON.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 23 iunie 2022.

În cuprinsul cererii de recurs, autorul căii extraordinare de atac a arătat că decizia civilă nr. 609/A din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel București este nelegală pentru calificarea greșită a actului dedus judecății, motive contradictorii și încălcarea normelor de drept material, ceea ce atrage incidența cazurilor de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege. Totodată, a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 din C. proc. civ.

La data de 18 octombrie 2022, recurentul-reclamant A. a transmis la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Prin rezoluția din 19 octombrie 2022 s-a fixat termen la data de 8 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimatul-pârât B., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, neputând exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Art. 483 din C. proc. civ., în forma aplicabilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, potrivit art. 24 coroborat cu art. 27 din C. proc. civ., prevede că:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, legiuitorul a determinat precis sfera hotărârilor susceptibile de recurs prin norme procesuale de ordine publică; a suprimat astfel calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care și cele pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Litigiul are ca obiect anularea hotărârilor adunării generale a asociaților C. S.R.L. din 19.07.2020, 26.08.2020 și 16.10.2019, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

Or, dispozițiile Legii nr. 31/1990 a societăților recunosc numai calea de atac a apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în materia acțiunilor care au ca obiect controlul de legalitate al hotărârii adunării generale a asociaților societății comerciale.

Astfel, potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aplicabil în cauză potrivit normei de trimitere de la art. 196 din aceeași lege, "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței", iar conform alin. (9) al aceluiași articol, hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului.

Așa fiind, hotărârile pronunțate în litigiile privind anularea/constatarea nulității unei hotărâri a adunării generale a asociaților unei societăți cu răspundere limitată nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Legiuitorul are competența exclusivă de a institui reguli speciale de procedură și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația liberului acces la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Cum art. 129 din Constituție nu conține dispoziții cu privire la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci instituie posibilitatea părților interesate și a Ministerului Public de a le exercita, dar în condițiile legii, Înalta Curte reține, în considerarea tuturor argumentelor expuse mai sus, că decizia atacată are caracter definitiv, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 609/A din 4 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă.

Referitor la cererea intimatului-pârât B. privind obligarea recurentului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., instanța supremă constată că intimatul-pârât B. nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimatul-pârât B. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 609/A din 4 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea formulată de intimatul-pârât B. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2022.