ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2644/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorilor A. și B., membri ai completului de judecată 13 A CIV, formulată de petentul C..

Împotriva acestei încheieri, C. a declarat recurs.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că cererea sa de recuzare a fost amplă și complexă, dezvoltată pe parcursul a 10 pagini și structurată în 9 puncte distincte, iar majoritatea acestor puncte (respectiv 1-5 și 7-9), au fost întemeiate pe prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Potrivit recurentului, cu excepția motivului de la punctul nr. 6 (care a fost analizat de instanță, dar interpretarea este greșită), toate celelalte motive dezvoltate în cerere nu au primit efectiv nicio analiză, singura trimitere/apreciere a instanței învestită cu soluționarea cererii de recuzare fiind cea de la pagina nr. 5 primul paragraf.

Recurentul arată că, trecând peste faptul că probabil instanța a dorit să se refere la cazul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. (și nu pct. 1), un asemenea paragraf este lipsit de un conținut concret din care să rezulte o minimă analiză a motivelor de recuzare invocate.

Recurentul apreciază că, în speță, completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare nu a reținut și nici nu a înlăturat criticile sale și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, astfel că hotărârea pronunțată nu creează transparență asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul.

Recurentul redă motivele de recuzare invocate și pe care instanța a omis să le analizeze, pentru situația în care Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia că să nu se impune casarea cu trimitere.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 teza l C. proc. civ. (care din perspectiva materiei cererilor de recuzare sunt asimilate unor norme de drept material), cu referire la motivele de recuzare invocate la punctul 6 din cererea de recuzare.

În acest sens, recurentul arată că nu a susținut faptul că instanța nu ar avea posibilitatea să pună în discuția părților din oficiu, anumite obiective ale expertizei, ci că modalitatea de formulare a obiectivului invocat din oficiu de către instanță denotă antepronunțarea, trasându-i-se expertului o sarcină expresă să identifice un anumit prejudiciu.

Recurentul susține că obiectivul propus de instanță, care are următorul conținut: "Să stabilească expertul dacă prejudiciul produs de intimatul-pârât în cuantum de 1.712.134,84 iei este corect calculat", denotă, pe de o parte că instanța de apel și-a exprimat punctul de vedere în sensul că intimatul-pârât se face vinovat de producerea unui prejudiciu, iar pe de altă parte, se sugerează expertului concluzia la acest obiectiv.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca prematur formulat, iar în subsidiar, a solicitat respingerea, ca neîntemeiat.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, cu mențiunea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția prematurității recursului, invocată de Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște prin întâmpinare, urmează să o admită, motivat de următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul C..

Conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs la instanța superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Așadar, din dispozițiile legale evocate se constată că art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevede în mod explicit exercitarea căii de atac doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, în speță apelul împotriva sentinței civile nr. 517 din 2 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Dîmbovița – secția I Civilă.

Astfel cum rezultă din datele dosarului, la data declarării căii de atac – 16.03.2022, apelul nu era soluționat.

Întrucât recurentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare înainte de a fi soluționată cererea de apel, recursul este declarat prematur.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite excepția prematurității recursului, invocată de intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE și, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca prematur declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția prematurității recursului, invocată de intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE.

Respinge ca prematur recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva încheierii din 16 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.