ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2410/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești la 10 iunie 2019, în dosarul nr. x/2014, A. a recuzat pe doamnele judecător B. și C., în temeiul art. 41 - art. 52 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 11 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă a respins cererile de recuzare privind pe doamnele judecător B. și C..

Împotriva încheierii de ședință din 11 iunie 2019, A. a declarat recurs, solicitând instanței să admită calea de atac formulată, să caseze încheierea atacată și să trimită cauza spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac susține că doamna judecător B. se află în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1, pct. 2 și pct. 13 C. proc. civ. deoarece și-a exprimat anterior părerea asupra cauzei pe care urma să o judece, deoarece există o temere că persoanele prevăzute la pct. 2 au un interes în dosarul în discuție și deoarece a respins în mod abuziv, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată de recurent cu privire la anumite documente din dosar. Arată că doamna judecător B. a pronunțat decizia nr. 401 din 23 februarie 2017 în dosarul nr. x/2014, în primul ciclu procesual, și că a formulat cerere de abținere de la judecata cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2014

Recurentul mai arată că instanța nu a analizat și motivul de recuzare întemeiat pe dispozițiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata Serviciul Român de Informații a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac formulate.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 30 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere prin care a solicitat admiterea căii de atac formulate.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 a fost respinsă excepția nulității recursului și a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, stabilindu-se termen pentru soluționarea acestuia la 16 noiembrie 2022.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că, deși recurentul a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile formulate se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din același cod și că autorul căii de atac nu a dezvoltat argumente care să justifice încălcarea sau greșita aplicare a normei de drept material.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurentul susține că instanța care a soluționat cererea de recuzare a aplicat greșit dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1, pct. 2 și pct. 13 C. proc. civ. întrucât autorul căii de atac nu a demonstrat incidența cazurilor de incompatibilitate relativă. În mod corect a reținut curtea de apel că respingerea excepției de nelegalitate invocate de recurent în apel și respingerea probelor propuse de acesta nu pun sub semnul îndoielii imparțialitatea membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea apelului. Instanța supremă nu va analiza susținerile prin care autorul căii de atac reia istoricul litigiului și probele administrate sau pe care ar fi dorit să le administreze deoarece instanța învestită cu soluționarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate cenzura soluțiile și măsurile procedurale dispuse pe fondul cauzei.

Referitor la participarea doamnei judecător B. ca membru al completului de judecată care a soluționat dosarul în primul ciclu procesual, instanța supremă constată că nu se justifică reformarea încheierii atacate deoarece în mod corect curtea de apel a constatat că declarația de abținere formulată de membrii completului în temeiul dispozițiilor art. 41 C. proc. civ. a fost respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanța supremă va înlătura criticile prin care se arată că încheierea recurată conține o motivare străină de natura cauzei sau motive contradictorii întrucât curtea de apel a analizat cele invocate de petent prin cererea de recuzare, respectiv respingerea probei cu înscrisuri, a probei cu expertiză și a probei cu interogatoriu, și a reținut că acestea nu dovedesc existența unui interes personal al judecătorilor și nici nu echivalează cu lipsa imparțialității sau cu o antepronunțare.

Înalta Curte reține că încheierea recurată reflectă un raționament logico-juridic coerent și cuprinde motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția de respingere a cererii de recuzare, fiind astfel respectate exigențele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.