ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2620/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față, examinând actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 17 februarie 2016, reclamantii A. si B. au chemat în judecată pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L., solicitând instanței să dispună: obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 78.000 euro, cu titlu de daune-interese pentru revocarea fără justă cauză din funcția de director al societatii (Chief Executiv Officer – CEO), în temeiul art. 153

2

din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale; obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 42.000 euro, cu titlu de daune-interese pentru revocarea fără justă cauză din funcția de administrator al societatii (Chief Executive Officer – CEO), în temeiul art. 2.032 C. civ., coroborat cu prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990; obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 6.500 euro - indemnizatie și 34.017 RON - bonus, cu titlu de obligații contractuale restante, în temeiul art. 1.516 alin. (2) pct. 1 C. civ., precum și la plata de daune moratorii, reprezentând dobanda legală penalizatoare (evaluate la data formularii cererii la suma de 65 euro), în temeiul art. 1.535 C. civ., pentru achitarea cu întârziere a indemnizației fixe; obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 3.500 euro - indemnizație și 34.017 RON - bonus, cu titlu de obligatii contractuale restante, în temeiul art. 1.516 alin. (2) pct. 1 C. civ., precum și la plata de daune moratorii, reprezentând dobanda legală penalizatoare (evaluate la data formularii cererii la suma de 35 euro), în temeiul art. 1.535 C. civ., pentru achitarea cu intârziere a indemnizației fixe; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2121 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2016 s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B., s-a respins cererea, ca nefondată; s-a încuviințat în parte cererea de majorare onorariu formulată de expert, în sarcina pârâtelor.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel A. și B., iar prin decizia civilă nr. 546 din 30 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus încetarea judecării apelurilor promovate de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2121 din 20 decembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2016.

Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2021, reclamanții au solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 9.320,61 achitată în cauză, care a fost respinsă ca tardiv formulată prin încheierea din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții.

În motivarea recursului, recurenții-reclamanți au arătat că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, reținând în mod eronat că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru a fost introdusă peste termenul legal de 1 an de la momentul comunicării deciziei civile nr. 546/2019.

Sub un prim aspect, recurenții-reclamanți arată, în raport de art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, că dreptul de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru poate fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii sale, adică de la data la care a rămas definitivă decizia civilă nr. 546/2019, iar nu în termen de 1 an de la data comunicării acesteia.

Astfel, data la care s-a născut dreptul de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru potrivit art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 este data de 16.12.2019, data rămânerii definitive prin nerecurare a deciziei civile nr. 546/30.10.2019 prin care Curtea de Apel Constanța a dispus în dosar nr. x/2016 încetarea judecării apelului, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva C. S.A. și D. S.R.L.

Mai arată recurenții-reclamanți că, potrivit art. 41 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, termenele de decădere de orice fel se suspendă pe toată durata stării de urgență, respectiv pe o durata de două luni pentru perioada 16.03.2020 - 15.05.2020, iar conform art. 2.548 alin. (2) C. civ., termenul de decădere se socotește împlinit abia după trecerea a 5 zile de la data când suspendarea a încetat.

În raport de aceste argumente, recurenții-reclamanți solicită instanței de recurs să aibă în vedere că termenul de solicitare a restituirii taxei judiciare de timbru s-ar fi împlinit la data de 21.02.2021, iar cererea a fost transmisă către instanță la data de 11.02.2021, instanța reținând în mod greșit tardivitatea cererii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatele-pârâte nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 23 februarie 2022, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Recurenții-reclamanți au depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 15 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen la 7 decembrie 2022, în ședință publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, iar criticile invocate se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi realizată analiza cererii.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări.

Înalta Curte reține că, în cauză, recurenții-reclamanți au învestit Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, cu o cerere de restituire a taxei judiciare de timbru.

Conform dispozițiilor art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, " Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale", respectiv, în speță, de la data rămânerii definitive prin nerecurare a deciziei civile nr. 548 din 30 octombrie 2019, adică de la 13.12.2019, având în vedere că hotărârea a fost comunicată la 12.11.2019, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosarul instanței de apel.

În raport de această dată – 13.12.2019, termenul pentru formularea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru s-ar fi împlinit la 13.12.2020.

La data de 16.03.2020 a fost declarată starea de urgență pe teritoriul României, prin Decretul nr. 195/16.03.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020.

Potrivit art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.

La data de 14.04.2020, starea de urgență a fost prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 311/14.04.2020.

Potrivit art. 62 din decret "Prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile".

Suspendarea unui termen determină ca, de la data încetării cauzei de suspendare, acesta să își reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului și timpul scurs înainte de suspendare.

Sub un prim aspect se reține că, în cauză, termenul de decădere pentru formularea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru a fost suspendat pe durata stării de urgență, respectiv între 16 martie 2020 - 14 mai 2020, cu referire la dispozițiile din Decretele nr. 195/2020 și nr. 240/2020 ale Președintelui României, termenul reluându-și curgerea la 15 mai 2020 și împlinindu-se la 13 februarie 2021.

Drept urmare, Înalta Curte constată că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru la data de 12 februarie 2021 este formulată în termenul legal.

Față de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat în cauză și va casa încheierea atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva încheierii din 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.