ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2609/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la data de 09.08.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B., S.C. C. S.R.L., D., E., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună: excluderea asociatului S.C. B. S.RL. din S.C. C. S.R.L. pentru fraudă în dauna societății și refuzul conlucrării în interesul social al S.C. C. S.R.L.; stabilirea, în consecință, a noii structuri a participării la capitalul social al S.C. C. S.R.L., respectiv stabilirea calității de asociat unic a reclamantului A.; obligarea în solidar a pârâților S.C. B. S.RL, D. și E. la plata de daune interese estimate provizoriu la suma de 100.000 euro pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului ca urmare a rezilierii Contractului de asociere în vederea edificării unor construcții autentificat sub nr. x/25.10.2006 de către Notar Public F., încheiat între C. S.R.L. și G.; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L., aceasta a solicitat dizolvarea societății C. S.R.L., în temeiul disp. art. 227 alin. (1) lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990 și art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, numirea lichidatorului judiciar H., cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la 6 martie 2020, sub număr de dosar x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B., S.C. C. S.R.L., D., E., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: excluderea asociatului S.C. B. din S.C. C. S.R.L. ca formă de excludere remediu pentru evitarea pericolului iminent al dizolvării societății, urmare a blocajului decizional din cadrul societății S.C. C. S.R.L.; stabilirea, în consecință, a noii structuri a participării la capitalul social al S.C. C. S.R.L., respectiv stabilirea calității de asociat unic a reclamantului A.; obligarea pârâtei S.C. B. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L., aceasta a solicitat dizolvarea societății C. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990 și de art. 237 alin. (1) lit. a), c) și f) din Legea nr. 31/1990.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis excepția de litispendență și a trimis dosarul privind pe reclamantul A. și pe pârâții B., C. S.R.L. și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI completului de judecată inițial învestit, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. (1) C. proc. civ.

Prin aceeași încheiere, în temeiul art. 58 C. proc. civ., instanța a respins cererea reclamantului de desemnare a unui curator pentru pârâtă C. S.R.L.

Totodată, având în vedere identitatea de părți, obiect și cauză între litigiile ce formează obiectul dosarelor nr. x/2016 și y/2020, instanța a admis excepția de litispendență.

Prin sentința civilă nr. 835 din 30 martie 2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. și E., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâților D. și E. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei B., ca neîntemeiată; s-a admis cererea reconvențională și s-a dispus dizolvarea societății C. S.R.L., fiind obligat reclamantul la plata către pârâta B. a sumei de 3.854 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., solicitând, în principal, anularea încheierii pronunțate în data de 17.11.2020 în dosarul nr. x/2020, în subsidiar, a solicitat anularea sentinței civile nr. 835 din 30 martie 2021 și rejudecarea cauzei.

Prin decizia civilă nr. 2044/A din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins apelurile formulate de apelantul-reclamant A. și de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 835/30.03.2021, pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016 și a încheierii de ședință pronunțate la 17 noiembrie 2020 în dosarul nr. x/2020, ca nefondate.

A dispus darea în debit a apelantei-pârâte S.C. C. S.R.L. cu suma de 50 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată pentru formularea apelului incident.

A obligat apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. la plata către Baroul București a sumei de 940 RON, reprezentând onorariul cuvenit curatorului special desemnat pentru apelanta S.C. C. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, în principal, casarea deciziei recurate, sentinței primei instanțe și a încheierii din 17 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 și trimiterea dosarelor nr. x/2016 și nr. y/2020 spre rejudecare in primă instanță către Tribunalul București – secția a VI-a Civilă.

În subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de apel, cu obligarea intimatei - pârâte S.C. B. la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea motivelor de recurs, reclamantul a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin soluția de confirmare a legalității încheierii pronunțate de prima instanță în dosarul nr. x/2020 la 17 noiembrie 2020, în ceea ce privește obligativitatea numirii unui curator special ca reprezentant legal al societății și pronunțării încheierii apelate cu încălcarea normelor de procedură ce impun îndeplinirea procedurii de citare; precum și referitor la greșita admitere a excepției litispendenței.

În susținerea aceluiași motiv de casare, recurentul a susținut că prima instanță nu a avut în vedere obiectul complet al dosarului (după contopirea, prin litispendență, a celor două cauze), neanalizând toate cererile cu soluționarea cărora fusese învestită.

Astfel, având în vedere admiterea în dosarul nr. x/2020 a excepției de litispendență și reunirea acelei cauze cu prezentul dosar, rezultă faptul că obiectul dosarului cu soluționarea căruia instanța era învestită a fost reprezentat de cererea de excludere formulată de către reclamant pe ambele temeiuri invocate în cele două cauze contopite, pentru cele două motive ce constituie obiectul cererii principale, cereri ce au fundament/temei juridic distinct (excluderea remediu și excluderea pentru fraudă), respectiv cererea reconvențională formulată de către S.C. B. (motivele solicitării de dizolvare fiind identice în ambele dosare reunite).

Or, instanța de apel a respins motivul distinct de apel ce viza faptul că, prin hotărârea pronunțată pe fondul cauzei, prima instanța a "omis" să analizeze cererea principală de excludere remediu cu soluționarea căreia fusese învestită după admiterea excepția litispendenței, pronunțând o hotărâre vădit nelegală, deși reclamantul a solicitat, în mod expres, în apel anularea hotărârii (și) pe acest motiv și trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță.

De asemenea, s-a susținut că instanța de apel nu a analizat motivul de apel prin care reclamantul criticase hotărârea primei instanțe din perspectiva faptului că nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea expresă de a face aplicarea corespunzătoare în prezenta cauză a dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., aducând, în continuare, argumente din care, în opinia recurentului, rezultă că hotărârea recurată a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Cu excepția blocajului decizional cauzat de asociatul B., ce se opune luării oricărei decizii necesare pentru o bună și normală funcționare a persoanei juridice, recurentul-reclamant a susținut că nu exista niciun impediment care să ducă la imposibilitatea continuării societății comerciale C. S.R.L., neexistând datorii ale societății față de terți și nefiind înregistrate cereri ori opoziții ale organelor fiscale sau terților care să poată fi considerante ca impedimente la continuarea societății comerciale.

Astfel, nu erau îndeplinite condițiile de fond pentru a se dispune încetarea în mod forțat a activității prin dizolvare, pentru unicul motiv că unul dintre asociați nu dorește să participe la luarea unor decizii curente/uzuale de funcționare - hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Intimata-pârâtă S.C. B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată.

Intimații-pârâți D. și E. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind vădit nefondat și inadmisibil în raport de dispozițiile legii aflate în vigoare la data introducerii acțiunii, august 2016 și având în vedere că decizia atacată cu recurs a fost pronunțată într-o acțiune cu capete de cerere evaluabile și în bani, care priveau un cuantum sub 500.000 RON.

Intimatul-pârât Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe Lângă Tribunalul București a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs în raport de art. 223 alin. (3)

1

din Legea nr. 31/1990 și art. 237 alin. (5) din aceeași lege coroborate cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 octombrie 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Intimații-pârâți B.; D. și E. au depus puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate excepției inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, hotărârea atacată sub aspectul cererii de chemare în judecată privind excludere asociat, respectiv al cererii reconvenționale privind dizolvare societate, este definitivă și nu este supusă recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. (31) și art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), potrivit cărora: "Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului", respectiv: "Orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol: "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

În raport cu dispozițiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2044/A din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2044/A din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.