ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2057/2024

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 22.04.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și S.C. C. S.R.L. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună excluderea asociatului B. și continuarea societății cu asociat unic, în persoana reclamantei.

În drept, a invocat art. 222 alin. (1) lit. d) și urm. din Legea nr. 31/1990.

Pârâtul B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și cerere reconvențională, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului A. din S.C. C. S.R.L. pentru frauda în dauna societății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2423/21.10.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată, a dispus excluderea pârâtului-reclamant din S.C. C. S.R.L. și preluarea de către reclamanta-pârâtă a celor 10 părți sociale deținute de pârâtul-reclamant, în valoare de 10 RON fiecare, reprezentând 50% din capitalul social al societății, reclamanta devenind asociat unic. Totodată, a respins, ca neîntemeiate, atât cererea reconvenționată, cât și cererea pârâtului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul-reclamant B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal și admiterii cererii reconvenționale, în subsidiar.

Prin decizia civilă nr. 198/08.02.2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menționate a formulat recurs pârâtul B., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.

După prezentarea situației de fapt și a parcursului procesual, a susținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în art. 197 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990 și art. 1.650 și urm. C. civ.

Sub un prim aspect, a precizat că întreg raționamentul juridic al instanțelor devolutive s-a întemeiat pe interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 31/1990 cu privire la excluderea asociaților.

Cu referire la acțiunile indicate de intimata-reclamantă ca fiind legate de administrarea defectuoasă a societății, recurentul a afirmat că deși instanța de fond a reținut faptul că nu atrag excluderea asociatului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cuprinse în art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, totuși a dispus excluderea sa, în condițiile în care dispozițiile art. 197 alin. (2) din același act normativ nu permit decât revocarea sau răspunderea pentru daune.

Sub un alt aspect a susținut că reinterpretarea dată dispozițiilor art. 1.650 și urm. C. civ. încalcă flagrant normele de drept material ce reglementează contractul de vânzare, întrucât achiziția imobilului ce face obiectul disputei a fost făcută din fondurile S.C. Inspectionslot S.R.L., fără a avea vreo legătură cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Prin întâmpinarea comună, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. și intimata-reclamantă A. au invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 223 alin. (3

1

) din Legea nr. 31/1990 și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., și au solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-pârât, fără ca acesta să formuleze răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, neputând exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege", iar conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În cauză, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a pronunțat asupra apelului formulat de pârât împotriva sentinței civile nr. 2423/21.10.2022 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2021, cauza având ca obiect excludere asociat.

Or, conform dispozițiilor art. 223 alin. (3

1

) din Legea societăților nr. 31/1990, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 22.04.2021, "Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului".

Totodată, art. 634 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Hotărârile definitive", prevăd la alin. (1) pct. 4 teza I, că "(1) Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Din coroborarea dispozițiilor anterior enunțate rezultă că pentru acțiunile vizând excludere asociat, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Astfel, decizia civilă nr. 198/08.02.2024 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunțare, context în care nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Altfel spus, hotărârea atacată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind o hotărâre definitivă, dată de instanța de apel în unul din cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, astfel că aceasta nu poate forma obiectul căii de atac formulate în cauză, întrucât, recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale și legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) și alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 198/08.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cât privește cererea intimatelor de obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la filele x ale dosarului de recurs, factura Seria x nr. x/28.10.2024, respectiv chitanțele Seria 863 și 864/28.10.2024, atestă efectuarea de către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.950 RON.

Față de soluția pronunțată în cauză, reținând culpa procesuală a recurentului-pârât și, astfel, în situația de a datora cheltuieli de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentului-pârât la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 198/08.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2024.