ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2607/2022

HOTĂRÂRE

07.12.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2607/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Alba, sub număr de dosar x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL ALBA și CURTEA DE APEL ALBA IULIA, cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, au solicitat instanței să dispună:

recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, care depășesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022;

uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Mureș, instanțe care, potrivit Notei MMJS, au stabilit în mod corect drepturile salariale acordate angajaților;

obligarea pârâților Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia la plata sumelor reprezentând aceste diferențe salariate începând cu 1 ianuarie 2018 - la zi și pentru viitor;

actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate pentru fiecare treaptă și grad, avându-se în vedere și hotărârile judecătorești definitive și/sau irevocabile prin care s-au câștigat drepturi salariale, ulterior urmând a fi uniformizate salariile în raport de acest nivel maxim al salariului de încadrare pentru toată categoria profesională în cadrul aceleiași familii ocupaționale, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă.

Pârâtul Tribunalul Alba a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Alba raportat la petitul 2 al cererii introductive de instanță vizând uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție și a solicitat admiterea excepției, iar pe fond, respingerea acțiunii formulate, ca inadmisibilă și neîntemeiată.

La 13 aprilie 2022, pârâtul Tribunalul Alba a depus note scrise prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba.

Prin sentința civilă nr. 376 din 2 martie 2022, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivare, pornind de la cadrul legal instituit de prevederile art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Alba a reținut că reclamanții au în prezent calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Alba Iulia.

Așa fiind, circumscripția teritorială a instanței în cadrul cărora sunt încadrați reclamanții, include județul Alba, aflat în raza teritorială a Curții de Apel Alba Iulia (aceasta fiind chemată în judecată în calitate de ordonator secundar de credit), drept pentru care, față de prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., trebuie interpretat că atunci când într-o cauză calitatea de reclamanți aparține unor grefieri din cadrul unei instanțe, iar acea cauză este înregistrată pe rolul instanței care funcționează în circumscripția teritorială în care își desfășoară activitatea personalul auxiliar, trebuie sesizată una din instanțele judecătorești de același grad cu instanța inițial aleasă și aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

Prin urmare, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, cu consecința declinării competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți, în favoarea Tribunalului Vâlcea, în calitate de instanță de același grad cu Tribunalul Alba aflată, însă, în circumscripția curții de apel învecinate, respectiv a Curții de Apel Pitești.

Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea a reținut, în esență, că potrivit art. 129 C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, iar în cauză, prin întâmpinarea formulată de pârâtul Tribunalul Alba aflată la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Alba, nu s-a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Așa fiind, ținând cont și de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin sentința civilă nr. 1997 din 4 noiembrie 2022, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Alba competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alin. (3) ale aceluiași articol, prevede că: "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

ind. 1

C. proc. civ.: "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Alba Iulia.

Din acest punct de vedere, competența nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acțiunea nu este în competența instanței unde reclamanții își desfășoară activitatea ori în competența unei instanțe inferioare acesteia, devenind incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează norme de competență facultativă.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite, așadar, reclamanților să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opțiunii.

Prin urmare, norma evocată reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Prin alegerea exprimată de reclamanți la momentul promovării acțiunii, Tribunalul Alba, inițial învestit, a devenit competent să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secția I Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.