ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2591/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 24.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., s-a solicitat constatarea nulității/anularea Contractului de intermediere - vânzare produse și servicii - nr. x/03.03.2020, încheiat între B. S.R.L. și A. S.R.L. (Anexa 1) și obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 2582 din 25 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin care s-a solicitat constatarea nulității/anularea Contractului de intermediere - vânzare produse și servicii - nr. x/03.03.2020, încheiat între părțile litigante.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

La 31 martie 2022 apelanta-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosarul cauzei o cerere de introducere în cauză a numitei C., ca urmare a transmiterii către aceasta a calității procesuale active.

La 18 mai 2022, reprezentantul apelantei-reclamante a depus la dosarul cauzei o fișă de furnizare informații emisă de ONRC la data de 17.05.2022 în care A. S.R.L. figurează ca societate radiată din data de 08.02.2022.

Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a apelantei-reclamante.

Prin decizia civilă nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a apelantei A. S.R.L. și, în consecință, s-a constatat nulitatea apelului formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 2582 din 25 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., la 11 august 2022, C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

În motivarea cererii de recurs, C. a susținut, în esență, încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 56 alin. (3), art. 22, art. 38 și art. 39 alin. (2) C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Raportat la cele statuate de prevederile art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească, este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 458 C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane".

Conform art. 55 din același cod: "Sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces".

Prin urmare, în analiza admisibilității unei căi de atac, instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere și aspectele ce țin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers juridic, care, potrivit dispozițiilor legale anterior enunțate, depinde de calitatea de parte în proces sau de recunoașterea acestui drept de către lege, pentru cei care nu au fost părți în cauza supusă judecății.

Dat fiind principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, rezultă că hotărârea judecătorească nu poate da naștere unor drepturi sau obligații decât față de părțile din proces; ca atare, și procedura judiciară, în toate etapele sale se derulează doar între părțile cauzei, astfel încât, doar acestea sunt îndrituite, în principiu, să facă uz de exercițiul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că A. S.R.L. este cea care a avut calitatea de reclamantă în cauză, pârâtă fiind B. S.R.L..

Așa fiind, se observă și că prima instanță a pronunțat sentința cu privire la reclamanta A. S.R.L. și la pârâta B. S.R.L., iar apelul a fost exercitat de către reclamanta A. S.R.L..

Din modul de redactare a cererii de recurs, rezultă că prezenta cale extraordinară de atac a fost declarată de C., în nume propriu.

Astfel, Înalta Curte constată că persoana care a promovat prezentul recurs nu a dobândit calitatea de parte în cauza de față, ceea ce rezultă din observarea cadrului procesual constituit la prima instanță, după cum nici în apel nu a operat vreo modificare a acestuia în vreuna dintre modalitățile permise de lege - intervenție principală cu acordul părții adverse (art. 62 alin. (3) C. proc. civ.), ori o cerere de intervenție accesorie (art. 63 C. proc. civ.).

Împrejurarea, că apelanta-reclamantă A. S.R.L. a formulat la 31.03.2022 cerere de introducere în cauză a numitei C., nu poate avea nicio relevanță, câtă vreme acea cerere de introducere în cauză nu a fost formulată de numita C., ci de societatea-apelantă, care, la acel moment, era deja radiată din registrul comerțului (aspect ce rezultă din fișa de furnizare informații emisă de ONRC la data de 17.05.2022 în care A. S.R.L. figurează ca societate radiată din data de 08.02.2022 – dosarul Curții de Apel București), astfel că nu mai avea capacitatea procesuală de folosință necesară pentru a o formula.

Prin urmare, Înalta Curte reține că recurenta C. are calitatea de terț față de cauza pendinte și, ca regulă, legea nu recunoaște dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces decât părților cărora le este opozabil, iar, pe de altă parte, constată că nu este incidentă vreo situație dintre cele de excepție exemplificate anterior, după cum nici nu există vreo prevedere a legii speciale care să dispună în acest sens (posibilitatea exercitării căii de atac de alte entități decât părțile procesului).

Totodată, nu-i poate fi imputată instanței de apel pasivitatea societății A. S.R.L., care a înțeles să prezinte contractul de cesiune drepturi litigioase încheiat la 15 octombrie 2021, abia la 31 martie 2022, moment la care societatea era radiată de mai mult de o lună și, prin urmare, astfel cum s-a arătat anterior, nu mai avea capacitatea procesuală de folosință necesară pentru a o formula cereri.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă C. împotriva deciziei civile nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă C. împotriva deciziei civile nr. 799/2022 din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.