ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2573/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969 și urm. și art. 1.073 și urm. din C. civ. de la 1864.

Prin sentința civilă nr. 446 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind penalitățile de întârziere aferente perioadei 6 ianuarie 2012 - 30 mai 2014 și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 19.602 RON, reprezentând debit restant, și 208.761,30 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30 mai 2014 - 30 mai 2017, precum și în continuare până la plata integrală a debitului restant.

De asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 5.672 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 350 din 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Au fost menținute dispozițiile referitoare la restituirea avansului.

Recurenta a susținut că instanța de apel a analizat cuantumul penalităților de întârziere doar prin prisma viziunii expuse de partea adversă, lucru care este în contradictoriu cu principiul general privind egalitatea armelor pe care părțile le au în cadrul unui proces civil. A solicitat instanței de recurs să procedeze la reanalizarea valorii la care ar fi îndreptățită, prin stabilirea unui cuantum care să reprezinte într-adevăr rezultatul unei judecăți în echitate. A arătat că temeiul în baza căruia se solicită această penalitate reprezintă o nerestituire a unei sume de bani achitate cu titlu de avans într-un contract pe care partea adversă nu a înțeles și nu a dat de înțeles că îl va executa în niciun moment, refuzând totodată să restituie o sumă de bani primită, în condițiile în care acesteia nu i-a incumbat nicio cheltuială în baza acestui contract.

Totodată, s-a susținut că prin acordarea unui cuantum mai ridicat al penalităților de întârziere, practicate între profesioniști, se va repara situația creată de către instanța care a rejudecat cauza și se vor putea astfel respecta principiile de drept care au fost încălcate prin hotărârea recurată, respectiv principiul echității, principul egalității armelor și principiul pacta sunt servanda.

La 24 mai 2022, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Totodată, intimata a invocat și excepția nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 lit. e) C. proc. civ., raportat la faptul că cererea de recurs trebuie semnată de reprezentantul legal al persoanei juridice, sub sancțiunea nulității conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

S-a susținut că, în cauză, cererea trebuia semnată de asociatul coordonator care reprezintă și administrează societatea conform O.U.G. nr. 86/2006.

Totodată, pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate, ca fiind legală și temeinică.

Prin rezoluția din 30 mai 2022 s-a fixat în sarcina recurentei taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.590,18 RON potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și s-a dispus emiterea unei comunicări către aceasta cu mențiunea de a depune în termen de cel mult 10 zile de la primire dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 16 noiembrie 2022, intimata a solicitat admiterea excepțiilor netimbrării, tardivității și nulității recursului, iar, pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 6 decembrie 2022.

La termenul din 6 decembrie 2022, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut următoarele:

În cauză s-a stabilit în sarcina recurentei A.. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 2.590,18 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurenta a fost înștiințată cu privire la obligația de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens. De asemenea, nici nu a folosit mijlocul procesual reglementat de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, privind cererea de reexaminare, pentru a contesta această taxă judiciară de timbru.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și până la termenul din 6 decembrie 2022 recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare în temeiul art. 177 alin. (3) C. proc. civ., potrivit mențiunilor din adresă și raport, acte procedurale comunicate la 7 aprilie 2022, respectiv la 4 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) și art. 493 alin. (5) din același cod și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A.. împotriva deciziei nr. 986/2021 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A.. împotriva deciziei nr. 986/2021 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.