ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2563/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la 07 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat să se constate:

- 1.1. raportarea dobânzii percepută de pârâtă după primele 12 luni la termenul numit "Dobânda de Bază a Băncii", termen ale cărui valori sunt variabile în funcție de termenii "condiții dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport de politicile de creditare ale Băncii" (art. 5.1 lit. a), teza a II-a din contractul de credit nr. x/15.09.2008;

- 1.2. raportarea dobânzii percepută de pârâtă la termenul numit "Dobânda de Bază a Băncii". termen ale cărui valori sunt variabile în funcție de termenii "condiții dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport de politicile de creditare ale Băncii" (art. 4.1 din contractul de credit nr. x/30.09.2008);

- 1.3. perceperea comisionului de risc a cărui valoare este raportată ca procent la soldul creditului rămas de rambursat (art. 4.4. din contractul de credit nr. x/30.09.2008);

- 4.1 constatarea inexistenței dreptului băncii de a impune riscul valutar în sarcina împrumutatului pe durata derulării contractului și constatarea obligației băncii de a suporta riscul valutar pe durata derulării procesului.

În drept alin. (1) lit. a), b) și g) din Anexa la Legea nr. 193/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, art. 79 din Legea nr. 296/2004, art. 2 pct. 16 din Ordonanța nr. 21/1992 și art. 95 alin. (4) din O.U.G. nr. 50/2010.

Prin sentința civilă nr. 112 din data de 12.02.2021, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată la data de 22.03.2021 pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 182 din data de 13.07.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul 6 din cerere, privind întoarcerea executării silite, precum și excepția lipsei de interes în ceea ce privește constatarea ca abuzivă a clauzelor din Contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. x/30.09.2008.

S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant și s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 5.1. lit. a) teza a II-a (partea finală) din contractul de facilitate de credit nr. x din 15.09.2008, privind caracterul revizuibil al dobânzii, anume mențiunea "fiind revizuibilă periodic" și s-a dispus înlăturarea din contract a acestei mențiuni.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.1. din contractul de credit nr. x/30.09.2008, privind mențiunea " ... și este revizuibilă periodic de către Banca pe toată perioada prezentului contract până la rambursarea integrală a datorii către Bancă, în funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport cu politicile de creditare ale băncii" și s-a dispus înlăturarea din contract a acestei mențiuni.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.4. din contractul de credit nr. x/30.09.2008, privind comisionul de risc și s-a dispus înlăturarea acestei clauze din contractul de credit.

S-a dispus restituirea de către pârâtă reclamanților a sumelor încasate în temeiul clauzelor abuzive prevăzute de art. 5.1. lit. a) teza a II-a (partea finală) din contractul de facilitate de credit nr. x din 15.09.2008, privind revizuirea dobânzii, art. 4.1., privind caracterul revizuibil al dobânzii și art. 4.4., privind comisionul de risc, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății sumelor actualizate cu rata inflației și până la data restituirii sumei către reclamanți.

S-au respins, ca nefondate, restul capetelor de cerere, anume capetele de cerere nr. x, 3, 4, 5 (în parte, cu privire la restituirea sumelor pentru capetele de cerere 2,3 și 4) și 6 (în parte, în ceea ce privește întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară, respectiv prin desființarea actelor de executare întocmite în temeiul contractului de credit nr. x/30.09.2008 și prin restituirea sumelor încasate de executorul judecătoresc).

Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 215 RON cu titlu de cheltuielile de judecată.

II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamanții A. și B. și pârâta C. S.A. au declarat apel.

Prin deciziei nr. 36 din 28 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de apelanta-pârâtă și au fost respinse apelurile formulate de reclamanți și pârâtă, ca nefondate.

III. Împotriva acestei decizii reclamanții A. și B. au formulat recurs în temeiul art. 483 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea deciziei atacate iar, pe fond, admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată.

Recurenții au susținut că instanța de apel a omis să cerceteze majoritatea motivelor invocate de apelanți care justificau admiterea căii de atac formulate, respectiv nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere nr. x, 3, 4 și 4.1, fiind încălcate dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 124 alin. (1), art. 211, art. 237 alin. (1) și (2) pct. 3 și art. 264 alin. (1) C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenții susțin că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 264 alin. (1) și art. 211 C. proc. civ.

Au mai arătat recurenții că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, hotărârea atacată cuprinde motive străine, critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la 30 septembrie 2022, intimata C. S.A. a invocat excepțiile inadmisibilității recursului în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și excepția nulității recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 1 august 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 1 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 6 decembrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat, în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, constatarea caracterului abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a unor clauze contractuale cuprinse în contractele de facilitate de credit.

Prin urmare, litigiul pendinte este în materia protecției consumatorilor.

Întrucât procesul a început la 7 septembrie 2020, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data inițierii procesului, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății, respectiv 7 septembrie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea cererii de chemare în judecată formulată în materia protecției consumatorului hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod, în virtutea principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 36 din 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 36 din 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.