ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2554/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ.

La data de 14.04.2020 UAT Municipiul Vulcan a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că recepția a fost efectuată în 19.02.2014 iar, ulterior prezentei acțiuni, reclamanta nu a emis nicio factură care să nu fie plătită, fiind astfel depășit termenul de 3 ani. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 558/CA/2021 din 16.07.2021, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă cererea formulată ca fiind prescrisă.

Prin decizia nr. 2 din 26.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia și a fost declinată competența de soluționare a cererii de apel în favoarea secției a II a Civilă a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin decizia civilă nr. 176 din 17 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins apelul reclamantei.

Recurenta susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și nu a dat o interpretare adecvată dispozițiilor art. 2532 pct. 3 C. civ., întrucât reclamanta a deținut atât un drept de folosință cât și un drept de administrare asupra imobilului în care a efectuat investiții și în care își desfășoară activitatea în temeiul contractului de comodat nr. x/04.12.2015, contract valabil la data 11.03.2020, data formulării cererii de chemare în judecată, iar cursul prescripției invocat de intimată a fost suspendat în temeiul art. 2532 pct. 3 C. civ., întrucât socotelile între cele doua părți nu au fost date și aprobate.

În continuare recurenta prezintă situația de fapt privind lucrările efectuate la imobil.

Prin întâmpinarea înregistrată la 6 octombrie 2022 intimata U.A.T. Vulcan - Primăria Municipiului Vulcan a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la 24 octombrie 2022 recurenta a solicitat admiterea recursului.

Cauza a fost înregistrată la 29 iulie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 25 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 6 decembrie 2022.

Prin concluziile scrise depuse la 6 decembrie 2022, recurenta a solicitat respingerea excepției nulității recursului întrucât recursul a fost motivat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material de la art. 2532 pct. 3 C. civ., întrucât cursul prescripției invocat de intimată a fost suspendat atât timp cât aceasta a deținut atât un drept de folosință cât și un drept de administrare asupra imobilului în care a efectuat investiții și în care își desfășoară activitatea.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că dispozițiile privind suspendarea cursului termenului de prescripție de la art. 2532 pct. 3 C. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea se referă la existența unui drept de administrare între părți, or, în cauză, nu există raporturi de administrare, ci este încheiat un contract de comodat.

Instanța de prim control judiciar a mai reținut că între părți nu există raporturi de administrare cu privire la clădirea-punct termic, împrejurarea că a fost delegat un serviciu public neechivalând cu darea în administrare a clădirii.

În continuare, instanța de apel a reținut că, nefiind făcută dovada existenței unui drept de administrare al reclamantei privind clădirea punct termic, nu este incident cazul de suspendare a cursului termenului de prescripție prevăzut de art. 2532 pct. 3 C. civ.

Este de menționat că prin criticile formulate recurenta trebuie să vizeze argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției de respingere a apelului, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Așadar, reiterarea prin recurs a criticilor valorificate prin cererea de apel privind suspendarea cursului termenului de prescripție întrucât recurenta deține atât un drept de folosință, cât și un drept de administrare asupra imobilului și care au primit o soluționare din partea instanței de apel, care a reținut că dispozițiile art. 2532 pct. 3 C. civ. nu sunt aplicabile deoarece nu a fost dovedită existența dreptului de administrare al imobilului, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, de strictă interpretare.

Totodată, recurenta reia criticile din apel privind situația de fapt reținută de instanțele fondului precum și probele administrate, aspecte care nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate și nu se subsumează cazurilor de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., împotriva deciziei civile nr. 176 din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., împotriva deciziei civile nr. 176 din 17 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.