ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.11.2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2528/2022

HOTĂRÂRE
24.11.2022
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2528/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vi-a Civilă la 18 mai 2017 în dosarul nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B.. S.R.L. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei totale de 1.430.214.36 RON sumă ce reprezintă contravaloarea unor servicii de proiectare în domeniul arhitecturii, precum și daune moratorii aferente, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 21 septembrie 2018 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile decurgând din facturile nr. x/05.04.2015 (emisă în baza contractului nr. x/21.05.2014), nr. 82/05.04.2015 și nr. 83/05.04.2015 (emise în baza contractului nr. x/30.10.2013).

Prin sentința civilă nr. 367/2019 din 14 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C., (cesionar al reclamantei inițiale A. SRL) în contradictoriu cu B.. S.R.L.. A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 542.450,46 RON, reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. x/05.04.2015 (parțial), nr. 88/05.10.2015, nr. 89/08.12.2015, la care se adaugă penalitățile de întârziere contractuale de 0,15% pe zi de întârziere ce se vor calcula de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 17.05.2017. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 26.810,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor din 21 septembrie 2018 și 15 ianuarie 2019, pârâta B.. S.R.L. a declarat apel, iar reclamanta A. S.R.L. a declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 593/2020 din 15 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate. A fost respins ca nefondat apelul principal formulat de pârâta B.. S.R.L. împotriva încheierilor din 21 septembrie 2018 și 15 ianuarie 2019 și a sentinței civile nr. 367/2019 din 14 februarie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

A fost admis apelul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierilor din 21 septembrie 2018 și 15 ianuarie 2019 și a sentinței civile nr. 367/2019 din 14 februarie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vi-a Civilă în dosarul nr. x/2017.

A fost schimbată în parte, atât încheierea din 21 septembrie 2018, cât și sentința atacată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune. A fost admisă în tot cererea de chemare în judecată. A fost obligată pârâta B.. S.R.L. la plata către reclamantul C. și a sumei de 353.024,79 RON, reprezentând contravaloare servicii proiectare, precum și penalități de întârziere contractuale de 0,15% pe zi de întârziere care se vor calcula de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 17.05.2017. Au fost menținute celelalte dispoziții. A fost obligată apelanta B. la plata către intimatul C. a sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată reduse, iar față de apelantul incident a sumei de 3568 RON taxă judiciară de timbru.

Pârâta B.. S.R.L. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 593/2020 din 15 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în sensul că suma la care a fost obligată reprezintă atât contravaloarea serviciilor de proiectare, cât și penalitățile aferente.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta-pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 593/2020 din 15 iunie 2020.

Împotriva acestei încheieri, pârâta B.. S.R.L. a formulat cerere de recurs.

Prin cererea de recurs, pârâta B.. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

În acest context, recurenta susține că din examinarea încheierii atacate rezultă că instanța învestită cu cererea de îndreptare a dispozitivului reia în amănunt susținerea cererii cu toate explicațiile acolo formulate, însă, nu se apleacă pentru a analiza fondul argumentației și pentru a reverifica calculul sumelor cu privire la care s-a pronunțat decizia.

Astfel, pe de o parte, instanța, a aratat că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 442 C. proc. civ. este admisibilă atunci când vizează corectarea erorilor de calcul, iar pe de altă parte, deși prin cererea de îndreptare s-a explicat în ce constă eroarea din dispozitiv, instanța de apel nu a refăcut calculele, limitându-se doar la a afirma că penalitățile trebuie acordate pentru că sunt prevăzute de contracte, iar singurul mod în care acest lucru poate fi schimbat este în calea de atac a recursului.

În opinia recurentei, instanța avea obligația legală de a analiza temeinic argumentele cererii de îndreptare și de a reverifica propriile susțineri legate de înlăturarea prescripției pentru facturile nr. x, 82 și 83, verificând cererea de chemare în judecată, sumele indicate de reclamant și natura juridică a acestora (calificarea), precum și calculul corect al totalului facturilor arătate mai sus.

În acest context, se arată că în mod greșit, instanța a acordat mai mult decât a cerut reclamantul, obligând pârâta la plata de penalități calculate asupra unor penalități deja calculate, cu nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la principiul disponibilității, plata taxelor de timbru și alte prevederi incidente, sens în care apreciază că instanța a pronunțat o decizie prin care nu a reflectat corect pretențiile reclamantului în textul dispozitivului.

De asemenea, în mod eronat, instanța a calificat cererea de îndreptare a dispozitivului ca pe o cerere ce urmărește schimbarea soluției date asupra fondului, indicând necesitatea de a se urma calea de atac a recursului, când de fapt cererea de îndreptare a urmărit strict corecta reflectare a admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată și nu putea fi formulată decât în condițiile art. 442 C. proc. civ.

Așadar, având în vedere limitările stricte impuse de dispozițiile art. 445 Cod procedurii civilă, cererea de îndreptare trebuia admisă în condițiile art. 442 Cod din același Cod, deoarece privea exclusiv o greșeală de calcul, și anume înlocuirea sumei greșit calculate de 353.024,79 RON cu suma corect calculată de 161.470 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, instanța a încălcat legea prin menținerea unei reflectări neadecvate a soluției de admitere a cererii de chemare în judecată în textul dispozitivului, aspect ce atrage casarea încheierii atacate.

În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26.05.2022, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 29.09.2022 a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în ședință publică cu citarea părților pentru soluționarea acestuia.

La termenul din data de 24 noiembrie 2022, în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare recursul și a reținut următoarele:

Prin cererea de îndreptare a dispozitivului deciziei civile nr. 593/15.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 442 C. proc. civ. petenta a solicitat îndreptarea hotărârii în sensul că suma de 353.024,79 RON la plata căreia a fost obligată nu reprezintă doar contravaloarea serviciilor de proiectare, ci și penalități, astfel că în dispozitivul deciziei ar trebui inserată precizarea "și penalități" după mențiunea "Obligă pârâta la plata către reclamant C. și a sumei de 353.024,79 RON, reprezentând contravaloare servicii proiectare".

Analizând temeinicia cererii de îndreptare a dispozitivului, Curtea de Apel a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale precizate în raport cu dispozițiile art. 5.5 din contract prin care părțile au stabilit că în cazul neachitării în termen a facturilor, beneficiarul va datora daune moratorii în valoare de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la suma restantă, prin urmare dispoziția instanței nu este rezultatul unei erori materiale privind susținerile părților, sens în care nu poate fi îndreptată decât prin intermediul căii de atac a recursului.

Recursul este o cale de atac extraordinară mijloc prin care se realizează un examen al legalității hotărârii atacate, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta a susținut că instanța învestită cu cererea de îndreptare a dispozitivului nu a analizat fondul argumentației în sensul că nu a reverificat calculul sumelor cu privire la care s-a pronunțat decizia și, deși instanța a analizat dispozițiile art. 442 C. proc. civ. considerând admisibilă cererea atunci când este vizată corectarea erorilor de calcul, aceasta nu a procedat la refacerea calculelor, limitându-se doar la a afirma că penalitățile trebuie acordate pentru că sunt prevăzute de contracte, ceea ce imprimă considerentelor un aspect contradictoriu.

Criticile întemeiate pe acest motiv de nelegalitate sunt nefondate, instanța aplicând corect dispozițiile procedurale ce vizează îndreptarea erorilor strecurate în dispozitivului unei hotărâri.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Înalta Curte subliniază că prin instituția îndreptării unei hotărâri judecătorești legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanței, atunci cînd îndreptarea vizează erori materiale ce nu au incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății și nu afectează legalitatea și temeinicia soluției adoptate.

Noțiunea de eroare materială are, în sensul acestei proceduri, înțelesul de greșeală materială vizibilă, avându-se în vedere doar greșelile asupra numelui, calităților și susținerilor părților, cele de socoteli sau orice alte greșeli materiale. Prin urmare, greșelile materiale vizate de textul legal menționat sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluției pronunțate de instanță.

Prin intermediul acestei proceduri recurenta a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este eronată întrucât în dispozitivul acesteia trebuia să apară că penalitățile sunt incluse în suma de plată la care a fost obligată, iar nu să fie prevăzute distinct de aceasta.

Analizând dispozitivul hotărârii a cărei îndreptare s-a solicitat rezultă că deși recurenta susține că cerere de îndreptare a erorii materiale vizează o eroare procedurală a instanței în sensul că au fost a greșit calculate sumele pretinse prin acțiune, în realitate criticile vizează aspecte ce țin de raționamentul judiciar al instanței, iar nu de o greșită consemnare sau ignorare, de către aceasta, a unor aspecte materiale ce țin de buna administrare a dosarului.

O astfel de cerere nu reprezintă corectarea unei erori materiale în sensul reglementat de legiuitor.

În condițiile în care recurenta nu a solicitat corectarea unor erori materiale ci a raționamentului instanței de judecată, instanța învestită cu soluționarea cererii de îndreptare nu avea atribuția legală de a analiza și de a reverifica considerentele legate de înlăturarea prescripției pentru facturile nr. x, 82 și 83, și nici sumele indicate de reclamant și natura juridică a acestora (calificarea), precum și calculul corect al totalului facturilor arătate, cum greșit susține recurenta, pentru că, astfel cum s-a arătat, o astfel de cerință nu este compatibilă cu procedura îndreptării hotărârii judecătorești.

Nici criticile ce vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 nu pot fi reținute.

Faptul că instanța devolutivă a reținut principial condițiile impuse de lege pentru admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, pentru ca ulterior să analizeze cererea concretă a recurentei și, în acest context, să aprecieze asupra netemeiniciei sale, nu atrage incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte reține ca nefondate și susținerile recurentei prin care arată că instanța a acordat mai mult decât a cerut reclamantul, deoarece a fost obligată la plata unor penalități calculate asupra unor penalități deja calculate, o astfel de susținere fiind în afara cadrului procedural prevăzut de art. 442 alin. (1) C. proc. civ.

Cum recurenta a invocat în fapt nu o eroare materială ci una de judecată, calificarea de către instanța de apel a cererii de îndreptare a dispozitivului ca fiind o cerere ce urmărește schimbarea soluției date asupra fondului, este legală, recurenta putând solicita schimbarea soluției doar prin intermediul căilor de atac, iar nu a procedurii prevăzute de art. 442 C. proc. civ., astfel că sunt nefondate și criticile întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere că motivele de recurs nu vizează simple erori materiale, ci raționamente judiciare care nu pot fi cenzurate pe calea recursului la încheierea atacată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B.. S.R.L. prin administrator judiciar D. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. și A. S.R.L.

Totodată, reținând culpa procesuală, în temeiul art. 453 alin. (1) va obliga recurenta să plătească intimatului C. suma de 1175,72 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B.. S.R.L. prin administrator judiciar D. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. și A. S.R.L.

Obligă recurenta să plătească intimatului C. suma de 1175,72 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-06-17
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1547/2021
Ședința publică din data de 17 iunie 2021 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Obiectul cererii introductive. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția
ÎCCJ 2022-05-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1326/2022
București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. B. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând să se constate rezilierea contractului de antrepriză de servicii nr. x/05.05.2014 din culpa pârâtei, cu con
ÎCCJ 2024-04-23
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2024
u cu pârâta A. S.A., să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 489.295,39 euro, cu TVA inclus, echivalentul sumei de 2.278.942,21 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere efectuate de reclamantă cauzate de defecte d
ÎCCJ 2021-11-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2327/2021
ată și, judecând, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată; pârâta a fost obligată la plata sumei de 6.724,02 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x din 04.07.2012 și nr. y din 19.07.2012, către reclamantă; s-a respins c
ÎCCJ 2021-06-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1488/2021
Ședința publică din data de 15 iunie 2021 Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2017, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a
Sursă