ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2466/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 mai 2021, sub nr. x/2021, astfel cum a fost clarificată ulterior, prin cererea depusă la data de 24.06.2021, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 180/A- C/08.04.2021, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Pitești– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând, în drept, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ.

II.2. Soluția instanței de revizuire. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 447/A- C, pronunțată la data de 20 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 180/A-C din 8 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, intimată fiind Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Argeș, în calitate de creditor al debitoarei B..

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, revizuentul A., solicitând admiterea recursului, ca legal și temeinic și, pe fond, anularea deciziei recurate și citarea sa, în vederea plății taxei judiciare de timbru.

În recursul său, care poate fi încadrat, în drept, în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent a susținut că, în urma cererii de ajutor public judiciar pentru taxa de timbru, soluționată prin încheierea din 29 iunie 2021, cât și a cererii de revizuire formulate ulterior respingerii acelei cereri, instanța nu l-a mai citat în vederea plății taxei de timbru.

Consideră, astfel, că acest drept i-a fost încălcat și, în acest context, solicită ca recursul să fie admis.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 02.12.2021, sub nr. x/2021.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți. Părțile nu au depus punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 22 septembrie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 17 noiembrie 2022, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată, iar potrivit art. 33 alin. (1) din aceeași Ordonanță, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În principiu, taxele de timbru se plătesc, deci, anticipat, astfel încât partea căreia îi revine această obligație trebuie să facă dovada plății în întregime a taxei datorate, cel târziu până la primul termen de judecată.

Prevederile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Pornind de la aceste texte de lege, se constată că în dosarul de revizuire, în speță, instanța a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013: "(2) Cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat", în temeiul cărora revizuentul urma să-și timbreze cererea cu 100 RON, sub sancțiunea anulării.

Revizuentul nu și-a îndeplinit, însă, obligația de timbrare, până la termenul de judecată din 20 septembrie 2021, când a fost soluționată cererea de revizuire, deși a fost citat cu mențiune în acest sens, conform dovezii atașate la dosar .

Este adevărat că revizuentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar la plata taxei de timbru, dar aceasta a fost respinsă, prin încheierea din 29 iunie 2021, care a fost comunicată revizuentului la 14 iulie 2021, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2021, fila x.

Revizuentul a uzitat de mijlocul procesual reglementat de norma specială a O.U.G. nr. 51/2008, respectiv a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri, care, și aceasta a fost respinsă, prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu pronunțate la data de 25 august 2021 și comunicată revizuentului la 01 septembrie 2021, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2021, f. x.

Toate aceste dovezi de înmânare a actelor procedurale menționate mai sus, au fost primite și semnate personal de către recurentul-revizuent A., ele conținând semnătura olografă a acestuia și cuprinzând mențiunile obligatorii cerute de art. 164 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar celor susținute în cererea de recurs, rezultă, așadar, că revizuentul (recurent) avea cunoștință de obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, obligație pe care, însă, nu și-a îndeplinit-o.

Față de toate cele prezentate, instanța supremă constată că nu este întemeiată critica recurentului-revizuent, potrivit căreia, în urma cererii de ajutor public judiciar soluționate prin încheierea din 29.06.2021, cât și a cererii de reexaminare formulate ulterior respingerii acesteia nu a mai fost citat în vederea plății taxei de timbru și, astfel, acest drept i-ar fi fost încălcat.

Dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. prevăd că: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar dispozițiile art. 197 din același act normativ dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Deopotrivă, lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, conform art. 470 alin. (3) teza finală, raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de exercitare a căii de atac de retractare, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul-revizuent nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost încunoștințat cu privire la acest aspect – în mod legal instanța de revizuire și cu respectarea întocmai a regulilor de procedură a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., coroborat cu art. 513 alin. (1) din același Cod, în temeiul cărora cererea de revizuire a fost anulată, ca netimbrată.

Cererea de revizuire nu a îndeplinit cerința de formă a timbrării, lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor legale menționate.

În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19, art. 26 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 27 din 14 ianuarie 2016:

"...potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, iar impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57".

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 447/A - C din 20 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2022.