ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2454/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 694/2022 din 04 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a respins apelul incident formulat de apelanții-reclamanți A. S.R.L. și B. împotriva sentinței civile nr. 2321/08.07.2021, pronunțate de Tribunalul Ilfov – secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat; a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă U.A.T. Comuna Jilava împotriva sentinței civile nr. 2321/08.07.2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov – secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații A. S.R.L. și B., și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., ca neîntemeiată; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, reclamanții Societatea "A." S.R.L. și B., solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În recursul întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prealabil oricăror considerații de ordin juridic, au apreciat că se impune a prezenta, pe larg, situația de fapt și de drept dedusă judecății, cu referire la cererea de chemare în judecată și aspectele procedurale incidente în cauză; judecata în primă instanță, întâmpinarea formulată în fond, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B., care s-a pus în discuție cu ocazia susținerilor orale; judecata în apel.

Au solicitat a se lua act că nu înțeleg să recureze decizia din apel din perspectiva respingerii apelului incident și, în dezvoltarea recursului au invocat, în esență, următoarele motive:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, susținând că se circumscriu acestui motiv de recurs considerentele instanței de apel ce vizează: "că în cauză a dispărut temeiul contractual al creanțelor ce fac obiectul prezentei cauze.";

"că aceste Contracte au încetat să-și mai producă efectele juridice la data de 31.03.2017, respectiv la data de 31.12.2016, ...că în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 ..., că instanța de fond a reținut în mod eronat că aceste contracte au încetat la data de 27.07.2021- p.v. nr. 441/27.07.2017, respectiv la data de 25.08.2017 - p.v. nr. 526/25.08.2017..., că aceste contracte nu mai erau în vigoare ....sens în care se impune respingerea acțiunii".

Contradictorialitatea motivării sau existența unor motive străine de natura cauzei, susțin recurenții-reclamanți că rezultă din întreaga motivare a soluției de apel, în sensul că argumentul instanței de apel vizează faptul că, aceste contracte au încetat să-și mai producă efecte juridice la data de 31.03.2017, respectiv la data de 31.12.2016.

Recurenții arată că respectivul contract a încetat să-și mai producă efecte juridice începând cu data de 27.07.2017, conform procesului-verbal nr. x

Situația este identică și în ceea ce privește Contractul de prestări servicii nr. x/28.04.2016 modificat succesiv; între părți, prin înțelegerea acestora, la data de 25.08.2017 a fost încheiat procesul-verbal nr. x/526/25.08.2017, prin care părțile convin la încetarea contractului 2, la predarea, respectiv, primirea echipamentelor de supraveghere, fără a exista obiecțiuni cu privire la modul de executare a contractului și a predării serviciilor de pază.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenții-reclamanți au arătat că se circumscriu acestui motiv de recurs considerentele instanței de apel ce vizează: -că în cauză a dispărut temeiul contractual al creanțelor ce fac obiectul prezentei cauze; "că aceste contracte au încetat să-și mai producă efectele juridice la data de 31.03.2017, respectiv, la data de 31.12.2016, ... că în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, ... că instanța de fond a reținut în mod eronat că aceste contacte au încetat la data de 27.07.2021- p.v. nr. 441/27.07.2017, respectiv, la data de 25.08.2017- p.v. nr. 526/25.08.2017..., că aceste contracte nu mai erau în vigoare ....sens în care se impune respingerea acțiunii".

O prima critică din perspectiva acestui motiv de recurs, raportat la susținerile ce vizează, în esență, că, în cauză, a dispărut temeiul contractual al creanțelor ce fac obiectul prezentei cauze, recurenții-reclamanți arată că vizează faptul că nicicând reclamanții nu au avut ca temei de drept răspunderea contractuală; reclamanții au prezentat situația de fapt prin raportare la situația de drept a existenței relațiilor comerciale dintre părți.

În cauză, recurenții-reclamanți apreciază că se află în prezența dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ.., sens în care judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, fără a încălca principiul disponibilității.

Cu alte cuvinte, instanța de apel, dacă considera necesar, trebuia să pună în discuție și un alt tip de răspundere juridică, alta decât cea contractuală, sau putea să facă aplicarea unei astfel de răspunderi juridice în cauză.

A doua critică au arătat recurenții-reclamanți că vizează faptul că, în apel, sunt invocate apărări noi, care nu au fost invocate cu ocazia soluționării în fond, din această perspectivă, aceste apărări solicitând a fi înlăturate, în contextul dispozițiilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, instanța invocă argumente noi, din perspectiva aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, ca dispoziții speciale, însă nu se face o motivare punctuală în ceea ce privește aplicarea normei juridice din ansamblul întregului corp al O.U.G. nr. 34/2006.

Față de această ultimă ipoteză, recurenții-reclamanți au susținut și cea de-a treia critică, în sensul că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din Contractul nr. x, iar acest Contract nu este desființat și reprezintă legea părților.

Arată că instanța nu este sesizată cu cererea ce vizează anularea în tot sau în parte a Contractului sau a Actelor Adiționale; mecanismul contractual prevăzut de către cele două contracte, încheiate pe temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 prevede posibilitatea prelungirii duratei contractuale, fie atunci când intereselor lor o cer, și aceste interese nu au putut fi prevăzute (pentru contractul nr. x) sau când se încheie Actul Adițional în temeiul art. 13 din Contractul nr. x

Prin încheierea nr. 659, din data de 23.11.2017, pronunțată în dosarul civil nr. x/2017, prin care s-a soluționat cererea de emitere a ordonanței de plată având ca temei același raport juridic de drept material, pârâta, prin avocat, în mecanismul de apărare arată în mod expres că: "situația prezentată este reală, în principiu, serviciile au fost prestate, însă nu au fost plătite".

Cu alte cuvinte, susțin că se recunoaște prestarea de servicii și cuantumul acestora.

Au mai susținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ., raportat la art. 319 C. proc. civ., fiind în prezența unei mărturisiri judiciare.

Această mărturisire este efectuată în dosarul civil nr. x/2017, din proprie inițiativă.

Această situație se coroborează cu înscrisurile administrate în cauză și, de asemeni, cu proba testimonială administrată în cauză.

Ca și concluzie, recurenții-reclamanți apreciază că au dovedit prestarea serviciilor, cuantumul acestora, fiind în prezența unor apărări conjuncturale ale intimatei-pârâte, raportat la mijlocul procesual diferit în care se află, în raport de fiecare moment procesual, de interesul de moment pe care îl susține.

În final, au învederat, sub aspectul dovedirii prestării de servicii, că: între părți, prin înțelegerea acestora, la data de 27.07.2017 a fost încheiat procesul-verbal nr. x/27.07.2017, prin care au convenit la încetarea Contractului nr. x, la predarea, respectiv primirea obiectivelor de pază, fără a exista obiecțiuni cu privire la modul de executare a contractului și a prestării serviciilor de pază; între părți, prin înțelegerea acestora, la data de 25.08.2017 a fost încheiat procesul-verbal nr. x/526/25.08.2017, prin care părțile convin la încetarea Contractului 2, la predarea, respectiv, primirea echipamentelor de supraveghere, fără a exista obiecțiuni cu privire la modul de executare a contractului și a prestării serviciilor de pază.

Cu alte cuvinte, se arată, dacă ar fi existat în discuție neprestarea serviciilor în această perioadă, atunci cu ocazia încheierii celor două procese-verbale s-ar fi menționat în mod expres că serviciile nu au fost prestate în perioada dedusă judecății.

În opinia acestora, raportat la probatoriul administrat în cauză, consideră că se află în prezența și a unor prezumții judiciare, dincolo de probele administrate în cauză, prezumții izvorâte doar din conținutul celor două procese-verbale amintite.

Ca și concluzie finală asupra acestor susțineri, recurenții-reclamanți apreciază, raportat la cele învederate, că au dovedit prestarea serviciilor a căror plată o solicită în prezenta acțiune și, în esență, nu se contestă dreptul de a solicita contravaloarea aferentă serviciilor prestate, ci cuantumul acestei prestații.

Totuși, pentru a acoperi procedural și astfel de susțineri, învederează că facturile emise anterior lunii iulie 2017 sunt semnate de către pârâtă, deci, și aceste susțineri sunt înlăturate pentru Contractul nr. x Facturile fiscale au fost depuse către intimata-pârâtă în cauză, atât în luna iulie, cât și în luna august 2017 și au viza de depunere la pârâtă.

În opinia recurenților, dacă facturile materializau valori pentru serviciile neprestate, intimata-pârâtă trebuia să nu recepționeze facturile sau, după caz, să refuze înregistrarea în contabilitatea sa, fie să le returneze.

Nu s-a făcut dovada că intimata-pârâtă a refuzat înregistrarea în contabilitatea sa, sau a făcut dovada refuzului sau comunicării facturilor fiscale astfel emise către recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Contabilitatea intimatei-pârâte face dovada înregistrării facturilor fiscale emise și nereturnate, și această contabilitate, generic, în ansamblu, sub aspect probator, se asimilează cu registrele prevăzute de art. 279 – 280 C. proc. civ.

Însă, această apărare vizează doar perioada iulie – august 2017, pentru perioada anterioară facturile sunt și semnate, și însușite.

Recurenții-reclamanți apreciază, astfel, că sunt incidente dispozițiile art. 277 C. proc. civ.., care prevăd că: înscrisurile întocmite de profesioniști (1) Dispozițiile art. 274 și art. 275 nu se aplică în raporturile dintre profesioniști; (2) Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă, pentru însăși dovedirea actului juridic.

(3) Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exercițiul activității unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă, în acest sens fiind și practica în materie, sens în care, solicită a se avea în vedere și practica cu privire la natura juridică a facturii fiscale.

În egală măsură, arată recurenții-reclamanți, această situație juridică, sub plan probator, se coroborează cu înscrisurile administrate în ceea ce privește prestarea serviciilor și cu proba testimonială administrată în cauză.

Teza probatorie în ceea ce privește administrarea probei testimoniale viza efectuarea/prestarea de servicii, nu întinderea acestor servicii.

În egală măsură, apreciază că, în cauză, își produc efecte juridice dispozițiile legale ce vizează forța obligatorie a contractului între părțile semnatare și modalitatea de interpretare a convențiilor, corelativ cu efectele juridice opozabile părților.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 23.06.2022, sub nr. x/2020.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- pârâtă U.A.T. COMUNA JILAVA a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 10 august 2022, prin care, pe cale de excepție, a invocat excepția de nulitate a recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 07.09.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 17 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă U.A.T. COMUNA JILAVA, prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând, Înalta Curte reține că, din dezvoltarea recursului de față, se constată că motivarea acestuia nu are legătură cu respingerea apelului incident formulat de reclamanți, ca inadmisibil.

Examinând, în continuare, excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu nulitatea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în recurs neputând fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția instanțelor devolutive.

Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că autorii recursului, în speță, deși au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., nu au formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în aceste motive, și nici în vreun altul dintre cele prevăzute de acest text.

Recurenții-reclamanți critică decizia recurată din perspectiva probatoriului administrat și a modului de interpretare a acestuia de către instanța de apel, cu referire vastă la probe și situația de fapt, critici care vizează temeinicia deciziei recurate.

Astfel, deși și-au întemeiat, în drept, recursul, pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta nu conține critici care să poată fi încadrate în textul de lege invocat, și nici în vreunul din celelalte cazuri prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ..; aceasta, în condițiile în care recurenții-reclamanți reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată formulată.

Motivul de recurs prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., invocat, se referă la casarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, din dezvoltarea criticilor din recursul de față, Înalta Curte reține că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal, criticile invocate de recurenții-reclamanți neîncadrându-se în veritabile critici de nelegalitate din perspectiva nemotivării hotărârii ori eventuale motive contradictorii sau numai străine de natura cauzei, în sensul textului invocat, în dezvoltare, fiind făcute referiri tot la probe și parcursul contractual dintre părți.

Autorii recursului au mai invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în dezvoltare, de asemenea, au fost formulate critici care vizează doar temeinicia deciziei recurate.

Astfel, recurenții- reclamanți nu își fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greșita aplicare a unor norme de drept material, ci pe aspecte factuale ale cauzei, aspecte a căror analiză ar presupune însă reevaluarea probatoriului.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot fi reevaluate probele administrate în cauză în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanțele devolutive.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și, de asemenea, simpla evocare a conținutului unor prevederi de lege nu se constituie într-o veritabilă critică de nelegalitate, în condițiile în care nu s-a argumentat în ce a constat încălcarea sau aplicarea greșită a acestor norme de drept material.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate strict formal.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă U.A.T. Comuna Jilava, prin întâmpinare, și va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă U.A.T. COMUNA JILAVA, prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. S.R.L. și B. împotriva deciziei civile nr. 694/2022 din 04 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București– secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2022.