ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Olt – sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si Fiscal, la 12.04.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții: societatea B., societatea C. S.R.L., D., E. S.R.L, societatea F. S.R.L., societatea G. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților să achite despăgubiri pentru neexecutarea obligațiilor asumate (acțiune in răspundere contractuală), astfel: societatea B. suma de 335036 RON; societatea C. S.R.L suma de 51544 RON; D., suma de 16684,79 RON; E. S.R.L., suma de 24962,76 RON; societatea F. S.R.L suma de 386 580 RON; societatea G. S.R.L suma de 23658 RON. A arătat că sumele pretinse reprezintă daune interese datorate de fiecare pârât, pentru neexecutarea obligațiilor asumate. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, fiecare în raport de suma la care va fi obligată.

Prin încheierea de ședință din 10.11.2021, instanța a dispus disjungerea cauzelor cu privire la pârâții C. S.R.L., D., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. și formarea unor noi dosare.

Prin sentința nr. 25/2022 din 26 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., că fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., solicitând anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanța pentru soluționarea cererii pe fond.

Prin decizia nr. 271/2022 din 18 mai 2022, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 25/2022 din 26.01.2022 pronunțată de Tribunalul Olt – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata pârâtă B..; a anulat sentința nr. 25/2022 din 26.01.2022 pronunțată de Tribunalul Olt – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar, pe fond, respingerea apelului ca neîntemeiat si trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de apel.

În cuprinsul recursului s-a arătat că decizia instanței de apel este complet nelegală.

Astfel, instanța de apel a motivat confuz și contradictoriu decizia pronunțată, considerând că "în mod greșit instanța (de fond-n.n.) a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei prin raportare la existența/inexistența unui contract de vânzare-cumpărare (...)".

De fapt, a arătat recurenta, instanța de fond nu a făcut nici o referire expresă la inexistența unui contract de vânzare-cumpărare, ci la faptul că între părți nu există un contract valabil încheiat în concret, instanța a motivat astfel: "Instanța reține că reclamanta își întemeiază acțiunea pe răspunderea contractuală. Pentru a fi în prezența răspunderii civile contractuale, o condiție esențială este executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligațiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. Or, atâta timp cât nu există un contract încheiat cu pârâta din prezenta cauză, instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. și să respingă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă".

Or, reținând că "nu există un contract încheiat cu pârâta din prezenta cauză" este evident că instanța a avut în vedere că între părți nu există nici un contract, adică a constatat că nici pretinsele înscrisuri invocate de reclamantă (act constitutiv, statut) nu au valoare contractuală.

In aceste condiții, considerentul instanței de apel potrivit căruia instanța de fond ar fi "analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pe un alt temei juridic decât cel pretins de reclamantă" este fundamental eronat.

Astfel, reclamanta nu a invocat decât un singur temei juridic, și anume răspunderea contractuală, iar instanța de fond s-a pronunțat exact pe acest temei juridic, arătând că "nu există un contract încheiat cu pârâta", această motivare incluzând temeiurile pretins contractuale invocate de reclamantă, iar nu doar existența sau inexistența unui contract de vânzare-cumpărare.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță, din oficiu, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenta a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Se observă că instanța de prim control judiciar a reținut în motivarea deciziei recurate următoarele: "În cauză, în mod greșit instanța a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei prin raportare la existența/inexistența unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între părți, neinvocat ca temei al pretenției de către reclamantă. Dimpotrivă aceasta a arătat că nu există un astfel de contract între părți, reclamanta nefiind cumpărătoare ci vânzătoare pentru membrii cooperatori din acel moment, către un terț, susținând că obligația pretins nerespectată de către pârâtă este cea asumată prin actul constitutiv al cooperativei (contract de societate) și hotararile Adunărilor generale ale membrilor cooperatori".

De asemenea, instanța de apel a reținut, raportat la cele arătate în precedent, că, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pe un alt temei juridic decât cel pretins de reclamantă, prima instanță a aplicat greșit legea, încălcând dispozițiile. art. 6, 9 și 22 C. proc. civ., și provocând reclamantei o vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului procedural.

În acest context, susținerile recurentei în sensul că instanța de apel a motivat confuz și contradictoriu decizia pronunțată, considerând că "în mod greșit instanța (de fond-n.n.) a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei prin raportare la existența/inexistența unui contract de vânzare-cumpărare (...)", în condițiile în care, de fapt, prima instanță nu a făcut nici o referire expresă la inexistența unui contract de vânzare-cumpărare, ci la faptul că între părți nu există un contract valabil încheiat în concret, adică a constatat că nici pretinsele înscrisuri invocate de reclamantă (act constitutiv, statut) nu au valoare contractuală, sunt legate de modul de soluționare a excepției arătate prin raportare la probele administrate în cauză, la stabilirea situației de fapt, care sunt aspecte de netemeinicie, și nu de nelegalitate, astfel încât nu pot fi analizate în faza procesuală a recursului.

Nici celelalte critici ale recurentei prin care se arată că este fundamental eronat considerentul instanței de apel potrivit căruia instanța de fond ar fi "analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pe un alt temei juridic decât cel pretins de reclamantă", în condițiile în care reclamanta a invocat un singur temei juridic (răspunderea contractuală), iar instanța de fond s-a pronunțat exact pe acest temei juridic, nu pot fi circumscrie niciunui motiv de casare, prin aceste afirmații recurenta rezumându-se strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, fără a aduce argumente pertinente în susținerea opiniei alegate.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar argumentele expuse nu vizează aspecte de nelegalitate care să poată fi circumscrise vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere, totodată, și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 271/2022 din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2022.