ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 14 septembrie 2015, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 200.001 RON, reprezentând contravaloarea estimată a investițiilor efectuate de societatea reclamantă asupra activelor Căsuțe Piatră Tip I și II și spațiu incintă C1, spațiu depozit C1, situate în Costinești, jud. Constanța, și instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra activelor menționate până la plata de către pârâtă a sumei solicitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1625 din 16 octombrie 2017, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. și a obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei suma de 1.646.670 RON, reprezentând investiții efectuate la imobilele ce au făcut obiectul contractelor de asociere în participațiune nr. x din 13 mai 1999 și nr. 179 din 13 mai 1999. A instituit în favoarea reclamantei un drept de retenție asupra imobilelor ce fac obiectul contractelor de asociere, până la plata contravalorii investițiilor efectuate în cuantum de 1.646.670 RON; a încuviințat cererea d-nei expert C. de majorare a onorariului cuvenit cu suma de 550 RON; a obligat reclamanta să plătească doamnei expert onorariul suplimentar de 550 RON și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 21.622 RON, cheltuieli de judecată (taxă de timbru proporțional admiterii cererii și onorariu expertiză).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. S.A.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei care formează obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului București.

Prin referatul aflat la dosarul de apel, întocmit la 26 august 2021, s-a reținut că dosarul nr. x/2018 a fost soluționat definitiv la 21 octombrie 2020 și că se impune repunerea pe rol a dosarului nr. x/2015 în vederea constatării perimării.

Prin decizia civilă nr. 483 din 8 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat apelul declarat de pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 483 din 8 noiembrie 2021 a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate și casarea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că suspendarea nu îi este imputabilă, această măsură fiind dispusă de curtea de apel prin încheierea din 28 ianuarie 2019, la solicitarea intimatei-reclamante A. S.R.L., până la soluționarea dosarului nr. x/2018 Menționează că a fost înlăturată din tabelul creditorilor, astfel că nu a mai avut posibilitatea să verifice care este stadiul soluționării respectivului dosar. Recurenta apreciază că intimata-reclamantă este cea care ar fi trebuit să formuleze cerere de repunere pe rol și că au fost încălcate prevederile art. 416 alin. (1) și art. 418 alin. (1) C. proc. civ.

Prin înscrisul de la fila x, recurenta indică dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care recursul a fost considerat admisibil.

Prin încheierea din 25 mai 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 483 din 8 noiembrie 2021 și s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 16 noiembrie 2022, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 416 alin. (1) și art. 418 alin. (1) C. proc. civ., constatând că normele de procedură au fost corect aplicate.

Astfel, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Instanța supremă notează că prin încheierea de ședință de la 28 ianuarie 2019, judecata apelului formulat în dosarul nr. x/2015 a fost suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect soluționarea unei contestații la tabelul de creanțe al debitoarei A. S.R.L. (intimată-reclamantă în prezentul dosar). La 16 ianuarie 2019, dosarul nr. x/2018 a fost conexat la dosarul nr. x/2018, acesta din urma fiind soluționat prin sentința civilă nr. 2776 din 29 iulie 2020, rămasă definitivă prin neapelare la 21 octombrie 2020, astfel cum s-a menționat în adresa de la dosarul de apel.

Cursul perimării este suspendat, potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413" din același cod.

Judecata apelului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. la 28 ianuarie 2019, iar motivul suspendării a încetat prin soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 la 21 octombrie 2020. Termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la 21 octombrie 2020 și s-a împlinit la 21 aprilie 2021, iar în toată această perioadă, nici părțile și nici instanța nu au efectuat vreun act de procedură.

Recurenta nu a manifestat diligența necesară pentru a demonstra instanței că stăruie în judecarea apelului întrucât nu a formulat cerere de repunere pe rol în cadrul termenului prevăzut de lege, iar cererea de studiu a dosarului de apel formulată la 23 septembrie 2021 nu reprezintă un act de procedură în sensul dispozițiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța supremă constată că este corect raționamentul curții de apel prin care s-a reținut că recurenta avea posibilitatea de a lua cunoștință de soluționarea dosarului nr. x/2018, inclusiv de măsura conexării acestuia la dosarul nr. x/2018, întrucât aceste informații putea fi regăsite pe sursele publice (portalul instanțelor de judecată, Buletinul Procedurilor de Insolvență) la care autoarea căii de atac avea acces. Se constată că aceeași parte avea posibilitatea de a consulta dosarul de apel, înscrisurile din care rezultă conexarea celor două dosare asociate procedurii de insolvență a intimatei, precum și faptul că dosarul nr. x/2018 a fost soluționat regăsindu-se la filele x și următoarele.

Înalta Curte reține că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta fiind invocat în mod formal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 483 din 8 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 483 din 8 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.