ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1635/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 3 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 320.286,12 RON, reprezentând contravaloare marfă achitată conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 781 din 4 iulie 2023, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. și a obligat pârâta la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 320.286,12 RON, reprezentând prețul de achitat în temeiul contractului nr. x din 31 mai 2022.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 181 din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 781 din 4 iulie 2023 și a anulat în tot procedura urmată în fața primei instanțe și sentința apelată. A reținut procesul spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 44/LP din 10 martie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a admis în parte, cererea de majorare a onorariului de expert formulată de dl. expert C. și a majorat onorariul de expert cu 3.000 RON, a stabilit onorariu definitiv în sumă de 6.000 RON și a obligat pârâta la plata diferenței de onorariu de 3.000 RON către dl. expert C..

A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 31 mai 2022, a dispus repunerea părților în situația anterioară și a obligat pârâta B. S.R.L. să restituie reclamantei A. S.R.L. suma de 320.286,12 RON, reprezentând contravaloarea echipamentului agricol, culegător de porumb D. 12 rânduri și accesoriile, obiect al contractului de vânzare cumpărare. A constatat că echipamentul agricol, culegător de porumb D. 12 rânduri și accesoriile se află în posesia vânzătorului.

A obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.R.L. cheltuieli de judecată în sumă de 8.407,86 RON aferente fondului, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, și în sumă de 7.700 RON aferente apelului, reprezentând procent din onorariu expert desemnat de instanță, onorariu expert parte și onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că în mod greșit instanța de apel a respins apelul său și a dispus rezoluțiunea contractului, fără a ține cont de concluziile raportului de expertiză și de opinia expertului parte, ambele în sensul că utilajul în discuție era funcțional și că defecțiunile minime fuseseră remediate. Menționează că reclamanta cunoștea starea bunului și a acceptat să îl cumpere în condițiile respective. Arată că statuarea curții de apel în sensul că vânzătorul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile nu sunt corecte deoarece au fost ignorate dispozițiile art. 1690 alin. (1) C. civ.. Precizează că reclamanta a refuzat descărcarea utilajului, încălcând înțelegerea părților, iar pârâta a fost astfel în imposibilitate de a remedia defecțiunile și de a pune utilajul în funcțiune. Susține că bunul livrat era corespunzător celui descris în contract.

Recurenta-pârâtă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Deși invocă cazul de nelegalitate indicat mai sus, recurenta-pârâtă nu explică de ce nu au fost respectate normele de drept material pe care curtea de apel le-a indicat în considerente, ci face simple trimiteri la O.G. nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri și la art. 1690 alin. (1) C. civ. referitor la starea bunului vândut, inclus în secțiunea referitoare la obligațiile vânzătorului. De altfel, curtea de apel a constatat că prevederile O.G. nr. 140/2021 nu sunt aplicabile în cauză, iar recurenta nu a combătut această statuare prin motivele de recurs, ci a contestat modul în care au fost interpretate concluziile rapoartelor de expertiză și înscrisurile din dosar.

Aprecierea asupra modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, conformitatea utilajului ce urma a fi livrat cu cel care fusese comandat, gravitatea defecțiunilor și remedierea acestora sunt chestiuni care intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive. Pe baza situației de fapt stabilite de acestea și asupra căreia nu mai poate reveni, instanța de recurs va examina numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-pârâtă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 44/LP din 10 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. Instanța supremă reține că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenței acestora. Onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea respectivei sume sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Acest raționament se susține prin faptul că instanța va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăților. Față de faptul că partea a depus la dosar factura nr. x din 11 septembrie 2025, împreună cu extrasul de cont din 15 septembrie 2025, conform înscrisurilor aflate la fila x, fără a indica numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistența juridică, instanța supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 44/LP din 10 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2025.