ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2360/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la 11 noiembrie 2019, reclamanta A.. S.R.L. prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primar General, Consiliul Local al Sectorului 6 al Municipiului București și Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 6 București, a solicitat să se constate existența unui drept de proprietate în patrimoniul reclamantei asupra apartamentului din București nr. 22 Aleea x, bloc D40.

Prin sentința civilă nr. 459 din 28 mai 2020, Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul Local Sector 6 București și a anulat cererea formulată împotriva acestui pârât. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 6 și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A.. S.R.L. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A.. S.R.L. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta A.. S.R.L., prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii excepției calității procesuale pasive a pârâtelor și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 1221 A din 7 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A.. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 459 din 28 mai 2020 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A.. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței apelate și, pe cale de consecință, respingerea excepției calității procesuale pasive a pârâtelor și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În argumentarea memoriului de recurs, reclamanta A.. S.R.L. susține că decizia atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept - respectiv art. 36 C. proc. civ., privind calitatea procesuală, întrucât în mod eronat au apreciat că intimatele-pârâte nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu sunt parte în raportul contractual dedus judecății.

În acest context, recurenta susține că nu a dedus analizei instanței un raport contractual, ci o situație de fapt și de drept, respectiv existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, acțiunea în constatare fiind întemeiată în drept și pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ.

Nicio instanță nu a precizat însă cine ar avea calitate procesuală pasivă, de vreme ce contractantul debitoarei, societatea de leasing C. S.A. (fosta D.) a fost dizolvată, lichidată și radiată, iar bunul imobil care face obiectul contractului se afla în posesia reclamantei pe teritoriul administrativ al Unității Administrativ-Teritoriale București și al Subunității Administrativ-Teritoriale sector 6.

In tabelul definitiv consolidat al recurentei figurează drept creditori Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice cu o creanță garantată de 1.280.870 RON și Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 6 cu o creanță bugetară de 13.187 RON, reprezentând impozite neachitate și accesorii pentru imobilul în litigiu.

In cadrul procedurii lichidării, pentru îndestularea creditorilor garantați și bugetari menționați, se impune valorificarea activelor reclamantei, singurul activ fiind însă imobilul arătat.

Pentru valorificarea activului, trebuie însă să existe un titlu de proprietate în formă autentică și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al recurentei, motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune.

Așadar, recurenta nu are la dispoziție acțiunea în uzucapiune, având în vedere că de la data de 12 februarie 2017, data radierii/încetării existenței C. S.A. (fosta D.), nu au trecut încă 10 ani.

Dacă instanțele ar fi fost convinse de raționamentul lor juridic, ar fi expus în motivare și cine are calitate procesuală pasivă în cauză, de vreme ce societatea de leasing C. S.A. (fosta D.) nu mai exista, lichidatorul acesteia a primit descărcare de gestiune prin raportul de lichidare, iar în acest raport nu a fost menționat acest bun imobil.

In cazul de față, recurenta susține că are interes în revendicarea bunurilor fără stăpân, UAT Municipiul București și/sau SAT Sector 6, acestea fiind chiar și în accepțiunea instanței de apel "persoana care are vocație la dobândirea dreptului de proprietate, sau persoana care are un interes să conteste dreptul de proprietate al reclamantei". De asemenea, Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 6 are interes în recuperarea debitelor - impozite pe proprietate din valorificarea bunului imobil.

In concluzie, față de împrejurarea că bunul imobil care a făcut obiectul contractului de leasing se află în posesia recurentei pe teritoriul administrativ al Unității Administrativ-Teritoriale București și al Subunității Administrativ-Teritoriale Sector 6 și că vânzătorul/societatea de leasing nu mai există, recurenta apreciază că intimații-pârâți au calitate procesuală pasivă în cauza de față.

Prin întâmpinările depuse de intimatele CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 6 s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă A.. S.R.L. prin lichidator judiciar B. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, se susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 36 C. proc. civ. privind calitatea procesuală, în sensul că instanța de apel, în mod eronat a apreciat că intimatele-pârâte nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu sunt parte în raportul contractual dedus judecății.

Prealabil analizării memoriului de recurs, Înalta Curte constată că criticile evocate de recurentă și întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la încălcarea normelor de drept material - art. 36 C. proc. civ. ce vizează calitatea procesuală a părților din litigiul dedus judecății.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Potrivit art. 36 C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

În motivarea cererii introductive de instanță, se reține că reclamanta A.. S.R.L. a solicitat să se constate existența unui drept de proprietate în patrimoniul său asupra apartamentului nr. x din București, Aleea x, ca urmare a încheierii de către aceasta cu societatea D. S.A. a contractului de leasing financiar nr. x/11.07.2008 având ca obiect apartamentul menționat, cu o durată contractuală de 60 de luni și o valoare a imobilului de 84.210 Euro.

Prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție, reținând că pârâtul Consiliul local Sector 6 nu are capacitate de folosință, în timp ce pârâții Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 6 și Municipiul București nu au calitate procesuală pasivă.

În acest context, prima instanță a evidențiat împrejurarea, potrivit cu care, Consiliul Local al Sectorului 6 București nu poate sta în judecată, având în vedere că nu este decât o autoritate deliberativă fără personalitate juridică, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 6 și Municipiul București, s-a reținut că reclamanta a solicitat să se constate existența dreptului său de proprietate asupra unui bun pe care a susținut că îl deține în baza unui contract de leasing, însă pârâții chemați în judecată sunt terți față de acest contract, care nu îi obligă în niciun fel, raportat la prevederile art. 1270 alin. (1) C. civ., potrivit cărora, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Având în vedere finalitatea ce se urmărește prin prezenta acțiune, respectiv de constatare a existenței dreptului de proprietate asupra unui bun imobil în patrimoniul recurentei-reclamante, calitatea procesuală pasivă poate aparține doar acelor persoane care au vocație la dobândirea dreptului de proprietate sau a persoanei care are un interes să conteste dreptul de proprietate.

Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că pârâtele Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 6 și Municipiul București nu se plasează, sub niciun aspect, în opoziție de interese cu recurenta-reclamantă cu referire la dreptul de proprietate asupra bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, de asemenea, s-a constatat în mod corect că nici locul situării bunului nu prezintă relevantă în justificarea calității procesuale pasive.

In acest context, Înalta Curte constată că instanța de apel, în mod corect a reținut în considerente susținerea caracterului de acțiune în constatare declaratorie a cererii nu este suficientă pentru a conferi calitate procesuală pasivă pârâților indicați de reclamantă.

Așadar, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului, respectiv a deciziei atacate.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A.. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 1221 A din 7 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A.. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 1221 A din 7 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 6.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2022.