ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2233/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la 16 mai 2017, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții F., G., H., I. și J., în temeiul art. 1890 C. civ., art. 1050 și următoarele C. proc. civ., să se constate calitatea de proprietar dobândită prin uzucapiune a reclamanților asupra imobilului situat în București, B-dul x nr. 50, format din teren de 356 mp și construcție. La 11 august 2017, reclamanții au formulat cerere completatoare prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Primăriei municipiului București. Prin precizarea din 3 noiembrie 2017, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Unității Administrativ-Teritoriale Municipiul București prin Primar general și Unității Administrativ-Teritoriale Sector 1 prin Primar.

Hotărârea pronunțată în declinarea de competență Prin sentința nr. 8652 din 6 noiembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Sentința pronunțată în primă instanță de tribunal Prin precizările formulate la 14 ianuarie 2019, reclamanții au arătat că în cauză justifică calitate procesuală pasivă G., I. și H., în calitate de succesori ai defunctei K., precum și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București și Unitatea Administrativ Teritorială Sectorul 1. Prin sentința nr. 931 din 2 mai 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Unitatea Administrativ Teritorială Sector 1 prin Primar și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului București prin Primar General și, în consecință, a respins cererea reclamanților în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis cererea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții G., H. și I., astfel cum a fost precizată. A constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, b-dul x nr. 50 sector 1, în suprafață de 376 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert ing. L.. A constatat că reclamanții au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul anterior menționat, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței reclamantul a exercitat calea de atac a apelului.

Decizia pronunțată în apel de curtea de apel Prin decizia nr. 1106A din 9 iulie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul, a anulat sentința tribunalului și, evocând fondul, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților J., Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București prin Primar General și Unitatea Administrativ Teritorială Sectorul 1 prin Primar și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, imobilul situat în București, str. x, format din teren în suprafață de 376 mp și construcție, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert L. în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei sectorului 1 București.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G.. În dezvoltarea motivelor grefate pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pârâtul a susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor motive pe care nu le-a formulat, pronunțând o hotărâre ce încalcă reguli de procedură a căror nerespectare duce la nulitatea hotărârii. Curtea de Apel era ținută să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, însă a analizat apelul prin prisma unor motive neinvocate, căutând să producă reclamanților un rezultat pozitiv, deși aceștia nu au exercitat calea de atac. A precizat că prin cererea de apel a criticat hotărârea fondului în raport de obiectul dedus judecății, întrucât tribunalul nu a analizat întregul material probator depus la dosar. Față de acest aspect a subliniat că, în ceea ce privește chitanța încheiată între titularii dreptului de proprietate M. și K. cu numiții N. și O., aceasta este un document falsificat de reclamanții din prezenta cauză sau de alte persoane cunoscute acestora, întrucât nu corespunde chitanței originale deținută de sora sa F., în prezent decedată. Respectiva chitanță prezintă vicii sub aspectul dobânditorilor, dar și al identificării imobilului ce face obiectul așa-zisei uzucapiuni, ca vecinătăți, adrese și alte repere care nu pot conduce la stabilirea cu certitudine că imobilul este cel la care se referă chitanța. Recurentul a precizat că are îndoieli și asupra identității persoanelor care au încheiat actul sub semnătură privată și a arătat că, deși a figurat ca martor, nu a fost contactat de către reclamanți, nu a semnat respectiva chitanță, astfel încât relatările care îl privesc nu sunt reale. Cu referire la probatoriu, a susținut că nu s-a dovedit de către reclamanți îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru a se putea reține incidența prescripției achizitive, dovada calității de moștenitor a lui P. care nu poate fi identificată cu calitatea de posesor a unui bun imobil, instanța de apel în mod eronat reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 C. proc. civ. și art. 494 C. civ. Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei date asupra apelului, cu consecința admiterii propriului apel și a respingerii cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în recurs Unitatea Administrativ Teritorială Sectorul 1 prin Primar a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat menținerea, ca legală și temeinică, a deciziei de apel în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea cererii formulată în contradictoriu cu aceasta.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru și comunicat părților, care nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul declarat are caracter nefondat, potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse. Criticile referitoare la pronunțarea de către instanța de apel asupra altor motive de apel decât cele formulate în cauză, precum și cele privind verificarea în limitele cererii de apel a situației de fapt pentru a se stabili aplicarea corectă a legii se încadrează în pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi evaluate, însă sunt lipsite de pertinență. În esență, recurentul pretinde că judecata apelului s-a limitat la analizarea altor motive decât cele cuprinse în cererea de apel, astfel că efectul devolutiv al apelului, specific acestei căi de atac, prin care sunt supuse examinării problemele de fapt și de drept criticate de apelant, nu a fost respectat. Dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente din partea din hotărâre care a fost atacată. Verificând cele reclamate în speță, Înalta Curte constată că instanța de apel s-a pronunțat numai pe criticile din cererea de apel, prin care s-a pus în discuție nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare cu apelantul pârât în fața primei instanțe, din perspectiva citării la o adresă incompletă, și aprecierea greșită asupra îndeplinirii condițiilor pentru a se reține incidența prescripției achizitive asupra imobilului litigios. Astfel, Curtea de Apel a realizat că este întemeiată prima critică, stabilind că procedura de citare în cursul primei instanțe a fost viciată în condițiile în care partea a fost citată la un domiciliu incomplet din care lipseau numărul blocului, scara și apartamentul, și drept consecință a admis apelul, a anulat sentința tribunalului și a reținut cauza pentru evocarea fondului. Cealalată critică, a analizării dacă reclamanții întrunesc condițiile prescrise de lege pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului și construcției edificate pe acesta, a fost atinsă, acestea fiind apreciate ca îndeplinite în raport de probatoriul administrat în cauză. În consecință, nu se poate imputa instanței anterioare depășirea limitelor de învestire, prin încălcarea regulilor de procedură în soluționarea căii de atac, astfel că, din acest punct de vedere, hotărârea nu este lovită de nulitate. Celelalte aserțiuni din cadrul recursului nu implică dezvoltarea unor chestiuni de nelegalitate a hotărârii în sensul exigențelor impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la aplicarea greșită a regulilor uzucapiunii de lungă durată, ci de netemeinicie, întrucât fac trimitere la aprecierea probatoriului administrat în cauză, respectiv evaluarea chitanțelor sub semnătură privată ce au consemnat transmisiunea stăpânirii bunului de la foștii proprietari succesiv la Q. și Aneta și apoi la reclamanta A. și soțul său. Or, având în vedere specificul căii de atac a recursului, în această etapă procesuală nu se poate da o altă valoare probatoriilor deja administrate în fazele procesuale anterioare, astfel că susținerile cu acest obiect nu pot primi o dezlegare pe fond. În consecință, pentru rațiunile înfățișate, recursul declarat de pârâtul G. va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința păstrării deciziei atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE,