ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2354/2022

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2022

Analizând actele de la dosar și hotărârea atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 15 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor B. și S.C. C. S.R.L. la înlocuirea farurilor autoturismului marca BMW, proprietatea reclamantei, înmatriculată sub nr. x, având serie șasiu x, cu decontare în garanția oferită de producător, la plata către reclamantă, cu titlu de daune, a sumei de 23.112,5 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 5.000 euro, la cursul euro B.N.R. din 23 mai 2018, achitată promitentului-cumpărător D., conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, prin restituirea dublului avansului plătit de acesta, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 194 și următoarele C. proc. civ., art. 1.350, art. 1.527, art. 1.530 și următoarele C. civ.

Prin sentința civilă nr. 7769 din 10 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și, în consecință, a fost respinsă cererea reclamantei ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 1679 din 25 martie 2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a fost admisă cererea de apel formulată de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 7769 din 10 decembrie 2018; a fost anulată hotărârea apelată și au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor ca neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 960 din 2 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă au fost admise recursurile declarate de recurentele-pârâte E. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1679 din 25 martie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.; a fost casată în tot decizia civilă recurată și, în rejudecare, a fost respins apelul declarat de A. ca nefondat și a fost obligată intimata la plata către recurenta E. a sumei de 5.964,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

În motivare, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța neînțelegând mecanismul prin care pârâtele sunt obligate la acordarea garanției, în lipsa unui contract direct între părțile prezentului litigiu, dar în prezența unei garanții oferite de către F., producătorul bunului, prin sucursala sa din România și prin dealerul său, părți în dosar.

A arătat recurenta-reclamantă că a achiziționat autoturismul marca BMW cu seria șasiu x la 15 mai 2017 de la firma G., conform facturii nr. x din 15 mai 2017, autoturism care se află în garanție pentru 2 ani din partea producătorului BMW, producător care emite garanțiile către reprezentanții săi în România, sucursală/dealeri, respectiv către pârâți, care acționează ca mandatari ai producătorului bunului pe teritoriul României, unde este înmatriculat autoturismul.

A mai precizat recurenta-reclamantă că prin Legea nr. 245/2004 și prin Directiva 2001/95/CE este recunoscută răspunderea producătorului pentru bunurile care se găsesc pe teritoriul României, vândute de către producător, aflate în perioada de garanție, pentru care există o garanție comercială în beneficiul utilizatorului.

Recurenta-reclamantă a apreciat că prevederile art. 5 alin. (1), art. 9, art. 16 din Legea nr. 449/2003, avute în vedere de instanța de apel, trebuie coroborate cu art. 2 pct. 9 din aceeași lege, care statuează că garanția reprezintă orice angajament asumat de vânzător sau producător față de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a prețului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă.

În raport cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 449/2003, recurenta-reclamantă a apreciat că garanția nu prevede existența unui contract direct între vânzător și beneficiar, fiind suficient să existe contractul între producătorul bunului și consumatorul care deține bunul în perioada garanției.

Prin decizia pronunțată de curtea de apel, a susținut recurenta-reclamantă, nu au fost avute în vedere raporturile juridice dintre părți, fiind interpretate și aplicate greșit normele de drept material, în condițiile în care art. 43 din Legea nr. 31/1990 definește sucursala ca fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăților comerciale și care se înregistrează, înainte de începerea activității, în registrul comerțului din județul în care va funcționa.

A mai susținut recurenta-reclamantă că, potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 31/1990, societățile comerciale străine pot înființa în România, cu respectarea legii române, sucursale sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic, în aceleași condiții precum societățile comerciale române, fiind necesar să fie depuse documente din care să rezulte calitatea pârâților.

În drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă E. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de recurs pentru netimbrare; a invocat excepția inadmisibilității, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților.

Intimata-pârâtă C. S.R.L. a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția netimbrării și a inadmisibilității recursului, excepții asupra cărora, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se rețin următoarele:

Excepția netimbrării recursului urmează a fi respinsă, Înalta Curte constatând că, prin adresa comunicată la 8 aprilie 2022, i s-a pus în vedere recurentei obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Recurenta-reclamantă a îndeplinit această obligație la 21 aprilie 2022, astfel cum reiese din dovada aflată la dosar.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, în consecință, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 960 din 2 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, prin care au fost admise recursurile declarate de recurentele-pârâte E. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1679 din 25 martie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Înalta Curte subliniază că, potrivit 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Reține totodată că, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs.

Ca atare, împotriva hotărârii pronunțate în calea de atac a recursului partea nu mai poate formula o nouă cerere de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge excepția netimbrării recursului și, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. E. S.R.L.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 960 din 2 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2022.