ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2351/2022

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, constatăși reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021 la 5 august 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Municipală Parcuri și B. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se hotărască: anularea deciziei nr. 1410 din 8 iulie 2021 prin care s-a dispus concedierea sa, repunerea în situația anterioară concedierii, conform dispozițiilor art. 80 din Codul muncii, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile majorate și indexate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul concedierii și până la momentul reintegrării efective, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 586 din 2 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Municipală Parcuri și B..; a fost anulată decizia de concediere nr. 1410 din 8 iulie 2021, emisă de pârâtă; a fost dispusă reintegrarea reclamantei pe postul și funcția deținute anterior concedierii; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul încetării raporturilor de muncă și până la reintegrarea efectivă; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.113,11 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.

La 22 august 2022, pârâta a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 586 din 2 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, până la soluționarea căii de atac a apelului declarat împotriva acestei hotărâri.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 586 din 2 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; s-a dispus restituirea cauțiunii consemnate de petentă.

Împotriva acestei încheieri, pârâta Compania Municipală Parcuri și B. S.A. și intervenientul Municipiul București, prin Primarul General au declarat recurs.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt recurenții au susținut că cererea de suspendare provizorie a executării sentinței apelate este întemeiată și au invocat dispozițiile art. 448 alin. (1), coroborat cu art. 450 C. proc. civ.

Recurenții au arătat că principiul securității juridice și dreptul de acces la un tribunal, a cărui hotărâre să poată fi executată în mod efectiv, converg la a acorda posibilitatea instanței de a suspenda efectele unui hotărâri a cărei legalitate este contestată, înainte ca acestea să producă pagube ireparabile.

Totodată, potrivit susținerilor recurenților, instanța de apel poate anula acele acte care depășesc sau contravin limitelor legale și, deopotrivă, are dreptul de a suspenda respectivul act atunci când constată că efectele acestuia nu ar putea fi întoarse.

Recurenta Compania Municipală Parcuri și B. S.A. și recurentul-intervenient Municipiul București, prin Primarul General au susținut temeinicia cererii de suspendare, în opinia acestora condițiile de admisibilitate a cererii fiind întrunite în speță.

În acest sens, recurenții au susținut existența cazului bine justificat, au arătat că aparența de legalitate este în favoarea lor, sens în care au făcut referiri la nemotivarea/insuficienta motivare a sentinței de primă instanță, deoarece aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, prima instanță rezumându-se să facă o înșiruire de texte de practică judiciară.

Recurenții au precizat că este îndeplinită și condiția justificării unei pagube iminente.

În acest sens, recurenții au arătat că suma pe care ar trebui să o achite Compania Municipală Parcuri și B. S.A. reclamantei, conform hotărârii primei instanțe, este de aproximativ 111.391 RON, dar la acest moment Compania Municipală Parcuri și B. S.A. se află într-o situație foarte precară din punct de vedere al asigurării plății salariilor, deoarece înregistrează un trend descendent al cifrei de afaceri nete începând din 2020.

De asemenea, recurenții au mai susținut că la data formulării cererii de recurs a fost demarată procedura de concediere colectivă a tuturor salariaților Companiei Municipale Parcuri și B. S.A., precum și că a fost sistată activitatea operațională a companiei, începând cu 1 noiembrie 2022.

Astfel, s-a susținut, în lipsa suspendării efectelor sentinței civile, toate plățile societății sub aspectul asigurării fluxului de lichidității al companiei ar fi grav afectat, obligațiile lunare de plată rezultate din contractele pe care le derulează neputând fi onorate.

Totodată, recurenții au mai afirmat că, în cazul în care s-ar ajunge la blocarea activității, compania s-ar afla în imposibilitatea de a achita salariile angajaților, astfel fiind prejudiciate și terțe persoane împreună cu familiile acestora.

Sub un ultim aspect, recurenții au arătat că reclamanta a beneficiat la data încetării raportului de muncă de plata salariilor compensatorii în valoare de 15.157 RON (brut), respectiv 8.866 RON (net), iar generarea unei plăți suplimentare de restituire a salariilor indexate, așa cum rezultă din hotărârea primei instanțe, până la soluționarea apelului formulat, ar prejudicia buna activitate a societății.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru considerentele care vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Chestiunea de drept supusă analizei vizează încălcarea prevederilor art. 450 C. proc. civ., critici ce se subsumează motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi efectuată analiza cererii de recurs.

Sub un prim aspect, Înalta Curte arată că termenul de apel, precum și introducerea acestei căi de atac în termenul prevăzut de lege suspendă de drept executarea silită, efectul suspensiv menținându-se până la pronunțarea hotărârii de către instanța de apel.

Cu toate acestea, suspendarea executării nu se produce de drept în cazul hotărârilor care se bucură de executare provizorie de drept sau încuviințată de instanța de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelor cuvenite, potrivit legii, șomerilor; conform alin. (2) al aceluiași articol, executarea hotărârilor prevăzute la alin. (1) are caracter provizoriu.

Totodată, conform art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel.

În regulă generală, interesul de a opri, chiar și temporar, executarea silită aparține în primul rând debitorului, executarea putând avea urmări grave pentru patrimoniul său.

Întrucât are ca efect întârzierea realizării drepturilor creditorului urmăritor, suspendarea executării silite de către instanță este o măsură excepțională, care poate fi dispusă, în cazurile prevăzute de lege, numai atunci când este necesară pentru prevenirea producerii unor prejudicii în ceea ce îl privește pe debitor sau pe alți participanți la executarea silită, care nu ar mai putea fi reparate sau ar fi foarte dificil de reparat prin desființarea ulterioară a actelor de executare.

Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat cererea vizând suspendarea executării provizorii a sentinței apelate, atât cu privire la îndeplinirea cerințelor formale, cât și sub aspectul temeiniciei, iar soluția a fost pronunțată cu respectarea riguroasă a dispozițiilor art. 450 C. proc. civ.

Ca urmare a analizei efectuate, instanța de apel a constatat că cererea îndeplinește cerințele formale, însă, în ceea ce privește temeinicia cererii, ar trebui să existe o situație de excepție, justificată fie în sensul că executarea hotărârii primei instanțe ar fi în mod evident nelegală sau ar produce un prejudiciu de nerecuperat debitorului.

Or, analizând aparența de legalitate a hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor invocate prin cererea de apel, instanța a reținut pe de o parte că aceasta nu poate substitui controlul judiciar și a constatat, pe de altă parte că la o analiză formală hotărârea nu este afectată de vicii aparente.

Totodată, instanța a constatat, pe de o parte, că nu poate fi reținută nici existența unei situații de excepție, dificultățile economice ale angajatorului neputând conduce, prin ele însele, la măsura suspendării executării provizorii a hotărârii, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada unor indicii de insolvabilitate a creditoarei, care să poată conduce la concluzia că întoarcerea executării ar fi dificilă.

Înalta Curte reține că instanța de apel a soluționat cererea cu respectarea tuturor cerințelor legale, motiv pentru care nu poate fi reținută nelegalitatea încheierii recurate.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte arată că nu poate efectua o analiză a temeiniciei cererii de suspendare provizorie a executării, astfel cum urmăresc recurenții prin expunerea exhaustivă a situației de fapt și a argumentelor care în opinia lor justifică admiterea cererii formulate, pe de o parte pentru că acesta este atributul curții de apel învestită cu soluționarea apelului, iar pe de altă parte pentru că recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile art. 483 alin. (3) și art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pe cale de consecință, în cauză nu subzistă motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de aceea, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Compania Municipală Parcuri și B. S.A. și de recurentul-intervenient Municipiul București, prin Primarul General, împotriva încheierii din 5 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2022.