ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2332/2022

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2022

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui – secția Civilă la 9 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Vaslui, Instituția Prefectului Județului, în calitate de ordonator de credite din partea Guvernului și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să fie obligat pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Vaslui la recalcularea soldei/salariului de funcție de salariul minim brut pe țară, precum și obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei noi decizii care să aibă în vedere noua modificare a salariului de funcție/soldă, începând cu data depunerii dosarului de pensionare.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vaslui – secția Civilă în dosar nr. x/2019, în ceea ce privește capătul de cerere privind emiterea unei noi decizii de pensionare, tribunalul a dispus disjungerea acestui capăt de cerere și formarea unui nou dosar, având ca reclamant pe A. și ca pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și a invocat excepția necompetenței funcționale a completului cu privire la soluționarea acestui capăt de cerere.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vaslui – secția Civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a completului CF x în soluționarea acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea unui complet specilizat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vaslui.

Prin sentința civilă nr. 510 din 15 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vaslui – secția Civilă a respins excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, invocate de pârâtă; a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, iar la 1 noiembrie 2021 acesta a depus la dosarul de apel o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, art. 3 indice 1 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin decizia nr. 998/2021 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, fiind respins și apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 510 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Vaslui.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, prin care a arătat că la 9 decembrie 2021 hotărârea atacată nu era motivată, fapt pentru care se află în imposibilitate de a motiva cererea de recurs.

A susținut recurentul-reclamant că recursul nu privește numai soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ci întreaga acțiune.

A mai arătat recurentul-reclamant că există un caz de incompatibilitate, întrucât unul dintre magistrații care au compus completul de judecată a pronunțat decizia nr. 534 din 12 mai 2009 și că există o situație de discriminare sub aspectul valorii de referință sectorială.

Calea de atac nu a fost întemeiată pe niciunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la 18 martie 2022, iar la 13 aprilie 2022 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat împotriva soluției de sesizare a Curții Constituționale pentru nemotivare, iar în ceea ce privește recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins apelul, a invocat excepția inadmisibilității.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 26 aprilie 2022, iar acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic, alin. (3) dispunând că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, deși recurentului i s-a comunicat, prin adresă, la 21 februarie 2022, conform dovezii aflate la dosar, obligația de a depune la dosar un exemplar al cererii și al motivelor de recurs, care să conțină semnătura sa olografă, acesta nu s-a conformat obligației stabilite de instanță în sarcina sa.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Înalta Curte mai subliniază că, deși recursul vizează atât soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și dispoziția de soluționare a apelului, întrucât memoriul de recurs nu poartă semnătura olografă a recurentului se impune anularea cererii în întregul ei, în considerarea caracterului unitar al acesteia; de aceea, excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva dispoziției de soluționare a apelului nu se mai impune a fi analizată, primând excepția nulității memoriului de recurs.

Față de considerentele reținute, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 998/2021 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 998/2021 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2022.