ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2290/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței să dispună:

Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 971/2021 din 24 septembrie 2021, a respins acțiunea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 41 din 9 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 971/2021 din 24 septembrie 2021 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă la data de 4 aprilie 2022.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii prin care s-a cerut anularea notificărilor, apreciind că decizia instanței de prim control judiciar este nemotivată.

Astfel, s-a arătat că instanța de apel s-a limitat la a reda "copy-paste" cele menționate în cuprinsul sentinței tribunalului.

Deși s-a reținut faptul că sumele de bani achitate de către societatea reclamantă constituie "plată cu destinația de utilități", aceste plăți nu au produs niciun efect juridic, deoarece ele nu au fost scăzute în contabilitatea intimatei-pârâte.

Curtea de Apel Ploiești a considerat că este vorba de o eroare de înregistrare, astfel încât nu se impune admiterea apelului sub acest aspect.

Întrucât intimata-pârâtă a ignorat plățile efectuate și recunoscute de expert și de instanțe, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, cu consecința anulării notificărilor pe motivul neîndeplinirii condițiilor impuse de art. 9.2.1. lit. a) din contract și anume existența unei facturi neachitate de cel puțin 3 luni - art. 1552 coroborat cu art. 1549 alin. (3) din C. civ.

Din raportul de expertiză rezultă aplicabilitatea prevederilor art. 1507 coroborate cu cele ale art. 1506 C. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat să fie avut în vedere procesul-verbal nr. x/23.01.2020, prin care s-au predat către intimata-pârâtă biletele la ordin nr. x/22.05.2020, nr. x/02.03.2020 și nr. x/24.06.2020, fiind indicate datoriile ce urmau a fi stinse.

În finalul cererii de recurs, autoarea căii de atac a susținut faptul că la data comunicării notificării toate facturile de utilități erau achitate, nefiind posibil să fie onorată factura din luna iunie dacă nu ar fi fost plătite integral facturile din lunile anterioare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., arătând că motivele invocate de recurentă nu se circumscriu celor prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din același cod.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 22 august 2022 s-a fixat termen la data de 3 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alineatul (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel încât autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.

Recurenta-reclamantă din prezenta cauză a indicat, în mod expres, motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând, în esență, că decizia instanței de apel este nemotivată, întrucât aceasta s-a limitat la a reda "copy-paste" cele menționate în cuprinsul sentinței tribunalului.

Analiza motivelor de recurs relevă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei din apel care să poată fi subsumate cazului de casare invocat, recurenta-reclamantă urmărind să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor solicitate, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

În realitate, recurenta-reclamantă este nemulțumită de modalitatea în care instanța de apel a evaluat starea de fapt, într-o manieră pe care aceasta o consideră incorectă, deoarece nu corespunde cu propria sa viziune asupra temeiniciei acțiunii.

Așadar, Înalta Curte constată că în conținutul cererii de recurs nu se identifică susțineri referitoare la faptul că hotărârea pronunțată nu ar corespunde cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. sau la existența unor considerente contradictorii ori numai străine de natura cauzei, astfel că reține invocarea formală a acestui motiv de recurs.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 41 din 9 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2022.