ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2282/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată 15 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub număr de dosar x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu Compania Națională de Transport al Energiei Electrice TRANSELECTRICA S.A., a solicitat instanței să dispună obligarea Transelectrica la:

• achitarea următoarelor sume către reclamant, reprezentând valorificarea OAVT -urilor, acordate cu titlu de bonus de performanță în funcție de rentabilitatea acțiunilor potrivit Contractului de Mandat nr. x/13.11.2014, Anexa 1 - punctul 3, după cum urmează:

i. contravaloarea OAVT solicitate prin cererea I, respectiv suma brută de 343.897,008 RON, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de la data scadentă 14.12.2015 și până la momentul achitării efective a debitului;

ii. contravaloarea OAVT solicitate prin cererea II, respectiv suma brută de 284.495,304 RON, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume calculată de la data scadentă 15.12.2016 și până la momentul achitării efective a debitului;

iii. contravaloarea OAVT solicitate prin cererea III, respectiv suma brută de 1.493.967 RON, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de la data scadentă 14.12.2017 și până la momentul achitării efective a debitului;

• actualizarea tuturor sumelor precizate la punctul 1 de mai sus cu rata de inflație aplicabilă;

• achitarea sumelor precizate la punctele 1 și 2 de mai sus cu reținerea la sursă a taxelor și impozitelor datorate aplicabile la data scadenței fiecărei sume în parte;

• acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 33.203 RON.

Prin sentința civilă nr. 3539 din 28 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a respins ca tardiv formulată excepția decăderii reclamantului din dreptul de a solicita actualizarea debitului cu rata inflației. A admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALA DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A.. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului, cu reținerea la sursă a taxelor și impozitelor datorate, suma de 343.897,008 RON, reprezentând contravaloare OAVT, actualizată cu rata inflației, precum și dobândă legală penalizatoare aferentă acestei, calculată de la data de 14.12.2015 până la data achitării integrale a sumei de 343.897,008 RON. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului, cu reținerea la sursă a taxelor și impozitelor datorate, suma de 284.495,304 RON, reprezentând contravaloare OAVT, actualizată cu rata inflației, precum și dobândă legală penalizatoare aferentă acestei, calculată de la data de 15.12.2016 până la data achitării integrale a sumei de 284.495,304 RON. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului, cu reținerea la sursă a taxelor și impozitelor datorate, suma de 1.493.967 RON, reprezentând contravaloare OAVT, actualizată cu rata inflației, precum și dobândă legală penalizatoare aferentă acestei, calculată de la data de 14.12.2017 până la data achitării integrale a sumei de 1.493.967 RON. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 34203 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta COMPANIA NAȚIONALA DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, reținerea cauzei spre judecare, iar pe fondul cauzei pronunțarea unei hotărâri prin care să se respingă în totalitate cererea de chemare în judecată formulată de către intimatul - reclamant A., că neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a fost respins apelul formulat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALA DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva sentinței civile nr. 3539 din 28 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca nefondat.

A fost obligată apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de11.578 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a declarat recurs.

În termen legal, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

În argumentarea recursului, susține, în esență, că hotărârea Curții de Apel București este nelegală, întrucât instanță de apel nu a identificat, interpretat și aplicat corect normele legale de drept material incidente.

Se arată că A. a îndeplinit în perioada 21.07.2014 - 30.05.2017 funcția de membru al Consiliului de Supraveghere al CNTEE Transelectrica SĂ, în temeiul contractului de mandat nr. x/13.11.2014, precum și al Hotărârii AGOA nr. 5/06.11.2014.

Prin contractul de mandat a fost convenită remunerația, constând dintr-o componenta fixă, precum și dintr-o componentă variabilă formată din 3 elemente:

- 12 indemnizații fixe pentru îndeplinirea indicatorilor EBITDA, timp mediu de întrerupere și total investiții; bonus de performanță în funcție de rentabilitatea acțiunilor pentru acționari și bonus suplimentar de performanță.

În considerarea prevederilor contractuale, Compania e emis următoarele Certificate:

- Certificatul OAVT (Opțiuni pentru Acțiuni Virtuale Transelectrica) nr. x/17.11.2014 (Pachetul 1), prin care intimatul - reclamant a primit un număr de 28848 OAVT-uri, aferente perioadei 21.07.2014-14.11.2014,

- Certificatul OAVT nr. x/17.11.2014, prin care a primit un număr de 90000 OAVT pentru mandatul exercitat în perioada 15.11.2014 - 14.11.2015 (Pachetul 2).

- Certificatul OAVT nr. x/16.11.2015 (Pachetul 3), prin care a primit un număr de 60000 OAVT pentru perioada 15.11.2015- 14.11.2016.

- Certificatul OAVT nr. x/18.11.2016 (Pachetul 4), prin care a primit un număr de 60.000 OAVT pentru perioada 15.11.2016-30.05.2017.

Suma de 343.897,008 RON reprezintă sume aferente Cererii I (nr. x/13.11.2015), prin care a solicitat contravaloarea transei 1 din pachetul 1 (1/3 din 28848 OAVT) valorificabilă în data de 15.11.2014, contravaloarea transei 2 din Pachetul 1 (1/3 din 28848 OAVT) transă valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2015.

Suma de 284.495,304 RON reprezintă suma aferentă Cererii nr. II (x/14.11.2016), contravaloarea tranșei 3 din Pachetul 1 (1/3 din 69738 OAVT), valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2018.

Suma de 1.493.967 RON reprezintă suma aferentă Cererii nr. III (x/13.11.2017), contravaloarea Pachetului 2 integral (90000 OAVT), ultima transă fiind valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2017, contravaloarea tranșei 2 din Pachetul 3 (30000 OAVT), valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2017 și contravaloarea tranșei 1 din Pachetul 4 (30000 OAVT), valorificabilă cel mai devreme la data de 15.11.2017.

Astfel, prin raportare la situația din prezenta cauză, o serie de reguli prezintă o relevanță deosebită, respectiv dispozițiile art. 1266 alin. (1), art. 1267, art. 1268 C. civ., pe care le enunță.

Consideră că instanța de apel trebuia să interpreteze contractul în așa fel încât să țină cont de voința reală a părților la momentul încheierii contractului, să urmărească în mod coordonat și sistematic sensul prevederilor contractuale și, nu în ultimul rând să confere eficacitate clauzelor vizate.

Decizia atacata încalcă principiul libertății de voință exclusive statornicit de art. 1169 C. civ. (principiul libertății de a contracta - Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri).

Conform art. 3.4 din contract, mandatarul beneficiază de o componenta variabila a remunerației conform prevederilor Anexei 1 pentru îndeplinirea criteriilor și obiectivelor de performanță aprobate de AGA, prevăzute în Planul de Administrare și preluate în planul de management.

Primul paragraf al Anexei 1 la contract prevede că mandatarul beneficiază de remunerația variabilă sub rezerva încadrării în limitele generale aprobate de Adunarea Generală a Acționarilor. Deci, intenția reală a părților la momentul aprobării și încheierii contractelor de mandat a fost de a condiționa plata tuturor componentelor remunerației mandatarului de stabilirea limitelor generale ale remunerației.

Art. 13.1 din contract prevede faptul că acest act se completează cu orice alte prevederi legale incidente.

Or, conform art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, elementele componentei variabile sunt interdependente.

Așa cum se poate citi și interpreta norma juridica din punct de vedere gramatical, componenta variabilă nu poate fi decât una singura, indiferent de numărul elementelor sale componente: "Art. 37 alin. (2), Remunerația membrilor consiliului de administrație sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere este formată dintr-o indemnizație fixă lunară și o componentă variabilă constând într-o cotă de participare la profitul net al societății, o schemă de pensii sau o altă formă de remunerare pe baza indicatorilor de performanță."

Art. 3.4 din Contract coroborat cu art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 nu poate fi interpretat decât în sensul în care cele 3 elemente ale componentei variabile sunt interdependente.

Astfel, cât timp unul dintre elemente nu poate fi acordat din cauza neîndeplinirii condițiilor impuse punctual prin Anexa nr. 1 la Contract, rezulta în mod automat că nici celelalte elemente nu pot fi acordate.

Acordarea bonusului de performanță pentru anul 2014, anul 2015 și anul 2016 este justificată doar de contribuția mandatarului la performanța acțiunilor Transelectrica.

Intimatul - reclamant nu a dovedit, conform art. 249 C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor pentru a beneficia de componenta variabila aferenta Certificatului OAVT, care fac obiectul prezentului litigiu.

Conform Planului de Administrare pe anii 2013-2017, strategia de administrare a Consiliului de Supraveghere este fundamentată pe stabilirea unui set de criterii și obiective de performanță pentru Directorat și introducerea mecanismului de conducere pe baza de obiective și remunerare cu componenta variabila în funcție de performanța realizată.

Cu alte cuvinte, nu este posibil a se reține dreptul intimatului - reclamant doar la un element al componentei variabile, independent de celelalte elemente, de vreme ce norma legală prevede o singură componentă variabilă dependentă de îndeplinirea tuturor indicatorilor de performanță.

Conform informațiilor publice aflate pe site-ul Companiei, în raportările periodice, și ale datelor din Planul de administrare (aflate la dosar), rezulta că au fost stabiliți indicatori de performanță care urmau să fie avuți în vedere la acordarea componentei variabile și obiectivul fiecărui an din 2014 până în 2017.

Răspunderea contractuală este supusa principiului disponibilității, în sensul că părțile pot conveni în orice mod înlăturarea sau diminuarea acesteia, chiar și în condițiile în care au stipulat în mod expres, în contract, cazurile de răspundere, întrucât creditorul are dreptul, de a uza de mijloacele legale pentru a-și acoperi prejudiciile suferite că urmare a neexecutării obligațiilor contractuale.

Aplicând acest principiu, Transelectrica se afla în situația clară în care și-a exercitat dreptul de a nu achita sume necuvenite ulterior constatării neîndeplinirii performanței. Suplimentar, compania, chiar prin membrii organelor de conducere, a conceput contractele astfel încât să se înțeleagă faptul că sumele sunt interdependente, chiar daca acestea au fost enumerate distinct, însă, topica și construcția gramaticala nu pot fi confundate cu diviziunea obligațiilor asumate.

Din punct de vedere al interpretării gramaticale, se poate constata faptul că modul de calcul de la pag 16 - 17 din Anexa la contract este cu titlu exemplificativ "valoarea remunerației variabile ar putea fi...". Cum verbele sunt la modul condițional optativ prezent, denotă faptul că acțiunea de valorificare a Certificatelor OAVT poate fi realizabilă doar dacă este îndeplinită o anumită condiție.

Principiul consensualismului, aplicabil în cauza dedusă judecății, dar și contractelor în general, aduce în fața părților contractante asumarea echilibrului contractual înăuntrul și în afara formei scrise, astfel încât efectele să devină aplicabile doar în baza îndeplinirii obligațiilor.

Forma cerută pentru opozabilitate este, în fapt, un demers pe care îl pot face părțile semnatare pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor, în considerarea faptului că acest lucru nu s-ar întâmpla.

Contractul de mandat, mai arată recurenta, nu este doar un simplu acord al voințelor, reprezintă și interesele reunite ale părților, fiind în fapt un summum al voințelor și intereselor părților - recurenta să obțină performanța în urma activității intimatului, iar acesta din urma să dovedească capacitatea profesională și astfel să îndeplinească condițiile de acordare a sumelor bonus de performanță.

În acest raport juridic, elementul contractual subiectiv este interesul părților, elementul de bază ce da contractului o anumită utilitate, care înseamnă realizarea intereselor părților. Pentru că scopul fiecărei părti contractante este de a-și satisface un interes, contractul trebuie să genereze sau să permită un echilibru al prestațiilor reciproce, menit a asigura fiecăreia dintre părți efectele utile ale contractului. Echilibrul prestațiilor trebuie stabilit în concilierea intereselor părților, ca expresie a justiției contractuale, evaluare ce cade în sarcina instanței de judecată.

A reduce un contract de mandat la o simpla formă scrisă, așa cum își dorește intimatul, ar înseamna a nega contractului funcția de principal mijloc de realizare a activității profesionale, realitatea economica impunând un comportament asumat, apt să satisfacă cerințele angajatorului, care, prin promisiunea acordării unor bonusuri se așteaptă la rezultate financiare, organizatorice și manageriale de excepție, cu atingerea unei performanțe deosebite.

Prin semnarea unui astfel de contract părțile contractante își "vehiculează" interesul, fiecare dintre acestea asumându-și sarcina realizării interesului celuilalt contractant, care, la rândul sau are încredere că interesul sau vă fi atins prin demersurile sau conduita celeilalte părți, iar obiectul comun al încheierii și executării contractului va fi obținut. A semna un contract, din poziția unui "profesionist", într-un contract de anvergura, cum este cel evaluat în cauza dedusa judecății, este similar cu angajarea într-o misiune, un parteneriat.

Conceptul de echilibru contractual este important în cauza de față deoarece este vorba despre un contract pe termen lung, cu prestație succesivă, caracterizat prin continuitate, încredere și asumare a unor riscuri. Aceste contracte sunt adevărate parteneriate intre co-contractanți, aceștia fiind solidar obligați să asigure utilitatea contractului, iar pentru a putea obține propriul avantaj, preconizat prin încheierea contractului, fiecare parte este obligată să-și pună și să-și mențină co-contractantul în postura de a-și realiza interesele, în acest fel asigurându-se perenitatea contractului. Un partener contractual care caută o îmbogățire fără justa cauza devine un partener de risc și transforma rapid un câștig aparent într-o pierdere certă.

Interpretarea contractului, cu referire la drepturi si obligații, cade in sarcina instanței de judecata care are obligația de a stabili ca nici una dintre părți să nu-și exercite drepturile în mod subiectiv și să accepte adaptarea acestuia atunci când pretențiile se bazează pe un dezechilibru originar sau când generează, prin executarea sa, un dezechilibru, ducând la negarea esenței contractului care înseamnă reunirea voințelor și intereselor părților, în același timp și pe toată durata existenței sale.

Mai mult, în accepțiunea legii, bonusul de performanță nu poate exista fără "definirea în clar a performaței atinse", așa cum aceasta este înțeleasă de către fiecare mandant în parte. În situația de față, intimatul, printr-o relatare selectivă a obligațiilor asumate prin contract, a reușit să inducă instanței ideea că, indiferent de modul în care și-a gestionat activitatea în cadrul CNTEE Transelectrica S.A., societatea ar fi avut către acesta doar obligații, dreptul de a evalua performanța acestuia, fiind prezumat ca și inexistent, aspect pe care instanța de fond îl ignoră cu desăvârșire.

Art. 1350 C. civ. arata faptul că "orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat". Proba neexecutării obligațiilor este ușor de administrat, situațiile financiare consolidate demonstrând că nu există performanță din partea reclamantului.

Conform Situațiilor financiare și ale datelor din Planul de administrare, rezulta că au fost stabiliți indicatori de performanta care urmau să fie avuți în vedere la acordarea componentei variabile și obiectivul fiecărui an din 2014, 2015, 2016 și 2017.

În ceea ce privește elementul reprezentat de bonusul de performantă, acesta poate fi acordat numai în măsură în care se constata îndeplinirea indicatorilor aferenți primului element al componentei variabile, fiind dependent de rentabilitatea acțiunilor Transelectrica pentru acționarii societății. Or, rentabilitatea este dependentă de implementarea în mod corespunzător a Planului de administrare.

Pachetul de OAVT, la acordare, nu are nicio valoare (sunt opțiuni pe acțiuni virtuale), dar urmează să obțină o valoarea concretă la momentul valorificării, odată cu depunerea cererii de valorificare, aceasta urmând a putea fi cuantificata abia la termenele contractuale de valorificare, respectiv începând cu noiembrie, moment în care se poate evalua plus-valoarea adusa de mandatar (intimatul în cazul de față) asupra acțiunilor Transelectrica, dependent de îndeplinirea indicatorilor de performanta asumați contractual și prin Planul de Administrare.

Dreptul de valorificare este dependent de îndeplinirea unor obligații asumate contractual de către intimat, respectiv îndeplinirea indicatorilor de performanta prin prisma cărora se cuantifica activitatea mandatarului. Acest aspect trebuie avut în vedere de către instanță, întrucât este inadmisibil a retine o obligație de plata fără a observa dacă sunt întrunite condițiile contractuale pentru existența acestei obligații, cu atât mai mult cu cât ne aflam în sfera contractului de mandat, de administrare a unei societăți.

Printre clauzele obligatorii ale unui contract de mandat se regăsesc cele privind drepturile și obligațiile reciproce. Or, este inadmisibil a se reține doar dreptul mandatarului de a încasa remunerația, câtă vreme obligația mandatarului se dovedește a fi neîndeplinită. Legătura dintre plata aferentă componentei variabile și îndeplinirea indicatorilor de performanță este de esență obligațiilor contractuale, întrucât altfel, ne-am afla în ipoteza în care Transelectrica ar fi obligată la o plată care ar corespunde unei neîndepliniri a mandatului de către mandatarul reclamant.

Dacă s-ar admite că fiecare element al componentei variabile a remunerației este autonom, atunci mandatarii ar putea urmări în exercitarea mandatului sau doar propriile sale interese, iar nu pe cele ale Transelectrica, astfel cum s-au obligat prin Contractul de Mandat.

Interpretarea reclamantului și interpretarea instanței de apel, conform căreia acordarea bonusului este condiționată prin voință părților doar de indicatorul rentabilității acțiunilor sunt prin urmare total eronate și nesusținute de dovezile administrate, fiind în total dezacord cu voința reală a părților.

În privință dobânzilor, precum și a actualizării cu indicele de inflație, apreciază ca fiind nelegală soluția Curții de Apel București de menținere a sentinței primei instanțe, motiv pentru care solicită respingerea acestor capete de cerere, ca și consecință a respingerii capetelor de cerere privind debitele principale.

Dispozițiile art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011 sunt de strictă interpretare și aplicare, fiind aplicabile doar în raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, ipoteză care nu se regăsește în speță, întrucât raportul juridic dintre societate și reclamant, în calitatea acestuia de membru în Consiliul de Supraveghere este un raport între un profesionist și o persoană fizică, reclamantul nefăcând dovada că se încadrează în noțiunea de profesionist, în sensul art. 3 alin. (2) C. civ. și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Reglementarea actuală nu prevede că dispozițiile aplicabile în raporturile dintre profesioniști vor guverna ambele părți, chiar dacă pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil (comercial), spre deosebire de dispozițiile art. 56 Codul comercial, abrogate prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

În privința excepției decăderii reclamantului din dreptul de a solicita suma pretinsă cu titlu de actualizare cu indicele de inflație, învederează că instanța de fond în mod eronat a respins-o ca tardivă.

La termenul de judecată din data de 20.06.2019, instanța a pus în vedere reclamantului, sub sancțiunea decăderii, să evalueze capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a debitului principal și pentru a se achita taxa de timbru la această valoare, acordându-i termen de depunere a notei de calcul și a taxei de timbru cu minim 5 zile înainte de termenul de judecată din data de 19.09.2019.

Reclamantul nu a respectat termenul minim de 5 zile anterioare termenului de judecată, depunând nota de calcul și dovada achitării taxei judiciare de timbru cu două zile înainte de termen, în ziua de 18.09.2019, iar la dosar au ajuns în ziua termenului de judecată.

Față de această situație, la termenul de judecată din data de 19.09.2019, pârâta a solicitat amânarea judecării cauzei în vederea comunicării actelor nou depuse, care nu puteau fi verificate în fața judecătorului, care a acordat termen și a trecut la strigarea următoarei cauze. La următorul termen de judecată, după studierea cererii precizatoare comunicată în data de 19.09.2019, pârâta a invocat excepția decăderii reclamantei din dreptul de a solicit actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 343.897,008 RON, reprezentând contravaloare OAVT.

Prima instanță a încălcat și principiul rolului activ al judecătorului reglementat prin art. 22 alin. (2) C. proc. civ. prin faptul că a dispus îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen, sub sancțiunea decăderii, și nu a constatat nerespectarea acestei obligații, chiar și din oficiu, fără să aștepte ca pârâta să invoce această sancțiune.

Principiul rolului activ al judecătorului trebuie interpretat și aplicat în corelație cu restul principiilor fundamentale ce guvernează procesul civil, printre care cel reglementat de 10 alin. (1), C. proc. civ., conform căruia "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluția preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a fost admisă declarația de abținere de la soluționarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, formulată de doamna judecător B..

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 mai 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a depus punct de vedere la raportul întocmit, prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției nulității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentelor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurente rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurenta-pârâtă tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, iar faptul că se indică anumite dispoziții legale (ex: art. 1266 alin. (1), art. 1267, art. 1268 C. civ. etc.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, în privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs și de apel formulate de aceleași parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curții de Apel București spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 375/A din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.