ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2226/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 03.12.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia din urmă la plata: sumei de 536.445 RON (contravaloarea OAVT solicitate prin cererea de valorificare nr. x/09.11.2015), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 10.12.2015, până la momentul achitării efective a debitului; sumei de 1.893.263,88 RON (contravaloarea OAVT solicitate prin cererea de valorificare din 11.11.2016), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 12.12.2015, până la momentul stingerii integrale a debitului; sumei de 389.764,77 RON (contravaloarea OAVT solicitate prin cererea de valorificare nr. x/15.11.2017), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 18.12.2017 până la momentul stingerii integrale a debitului; s-a solicitat și actualizarea acestor sume cu rata inflației și reținerea la sursă a taxelor impozitelor datorate, aplicabile la data scadenței fiecărei sume. Cu cheltuieli de judecată (în cadrul dezbaterilor s-a arătat că se solicită doar cheltuielile cu taxa de timbru pe această cale).

Prin sentința civilă nr. 1774/18.06.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A obligat pe pârâtă să achite reclamantei următoarele sume de bani:

- suma de 536.445 RON (actualizată cu rata inflației), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 10.12.2015, până la momentul stingerii integrale a debitului;

- suma de 1.893.263,88 RON (actualizată cu rata inflației), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 12.12.2015, până la momentul stingerii integrale a debitului;

- suma de 389.764,77 RON (actualizată cu rata inflației), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 18.12.2017, până la momentul stingerii integrale a debitului.

A respins capătul de cerere privind actualizarea dobânzii penalizatoare cu rata inflației ca neîntemeiat.

A dispus achitarea sumelor precizate anterior cu reținerea la sursă a taxelor și impozitelor datorate, aplicabile la data scadenței fiecărei sume în parte.

A obligat pe pârâtă să achite reclamantei suma de 52.361 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).

Împotriva acestei sentințe, la data de 30.09.2019 a formulat apel pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. prin care a solicitat admiterea apelului, anularea in totalitate a hotărârii atacate, reținerea cauzei spre judecare, iar, pe fondul cauzei, pronunțarea unei hotărâri prin care să se respingă in totalitate cererea de chemare in judecată formulată de către intimata-reclamantă A., ca neîntemeiată.

Ulterior reținerii cauzei în pronunțare, reclamanta-intimată A. a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea stabilirii obligației pârâtei-apelante la achitarea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac declarate.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia nr. 998 din 29 iulie 2020 a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

A respins apelul formulat de apelanta pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva sentinței civile nr. 1774/18.06.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu intimata reclamantă A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica a declarat recurs.

În susținerea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel nu a identificat, interpretat și aplicat corect normele legale de drept material incidente.

Recurenta susține că instanța de apel a încălcat principiul libertății de voință statornicit de art. 1169 C. civ., cu trimitere la clauzele stabilite la art. 3.4, art. 13 și art. 10.2 din Contract.

Arată că potrivit art. 3.4 din Contract, mandatarul beneficiază de remunerație variabilă sub rezerva încadrării în limitele generale aprobate de Adunarea Generală a Acționarilor, intenția reală a părților fiind de a condiționa plata tuturor componentelor remunerației mandatarului de stabilirea limitelor generale ale remunerației.

Limitele generale ale remunerației au fost stabilite prin Hotărârea AGOA nr. 1/23.03.2015, aceste limite fiind acceptate de mandatar prin semnarea contractului.

Potrivit art. 13 din Contract, acest act se completează cu orice prevederi legale incidente, deci și cu O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, iar potrivit art. 37 din acest act normativ, elementele componentei variabile sunt interdependente.

Se mai arată că art. 3.4 din Contract coroborat cu art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 nu poate fi interpretat decât în sensul în care cele trei elemente ale componentei variabile sunt interdependente.

Cât timp unul dintre elemente nu poate fi acordat din cauza neîndeplinirii condițiilor impuse punctual prin Anexa 1 la Contract, rezultă în mod automat că nici celelalte componente nu pot fi acordate.

Potrivit art. 10.2 din Contract, părțile sunt de acord ca încetarea prezentului Contract, să nu afecteze îndeplinirea obligațiilor lor care decurg din acesta, dacă acestea sunt scadente și neexecutate înainte de data încetării contractului, or contractul a încetat la data de 30.12.2015, iar scadențele pentru suma de 1.893.263,88 RON și pentru suma de 389.764,77 RON erau ulterioare încetării contractului prin renunțarea la mandat.

Se reproșează instanțelor de fond că nu au reținut faptul că reclamanta nu a dovedit conform art. 249 C. proc. civ. îndeplinirea condițiilor pentru a beneficia de bonusul de perfomanță care face obiectul prezentului litigiu.

Prin planul de administrare au fost stabiliți indicatori de performanță care urmau să fie avuți în vedere la acordarea componentei variabile și obiectivul fiecărui an din 2014 până în 2017.

În aplicarea principiului disponibilității, pârâta și-a exercitat dreptul de a nu achita sume necuvenite ulterior constatării neîndeplinirii perfomanței, contractele fiind concepute astfel încât să se înțeleagă faptul că sumele sunt interdependente, chiar dacă acestea au fost enumerate distinct.

Din punct de vedere al interpretării gramaticale, recurenta susține dependența acordării bonusului de performanță față de îndeplinirea indicatorilor de perfomantă cu încadrarea pretențiilor în clauza 3 din anexa la contract, care specifică faptul că "pentru claritate, pachetele OAVT-uri corespunzătoare fiecărui an".

Interpretarea în sensul inexistenței unei legături de cauzalitate nu poate fi acceptată pentru că ar presupune ca mandatarul fără a-și îndeplini obligațiile asumate contractual, să încaseze o remunerație, contrazicând astfel definiția legală a răspunderii contractuale.

Reclamanta solicită acordarea bonusului de perfomanță indiferent de obligațiile asumate prin contract, dreptul de a evalua performanțele fiind prezumat ca și inexistent.

Pârâta face trimitere și la dispozițiile art. 1350 C. civ., în temeiul cărora proba neexecutării obligațiilor este ușor de administrat, situațiile financiare demonstrând că nu există performanță din partea reclamantei, activitatea desfășurată de aceasta și mijloacele utilizate au fost insuficiente, rezultatul urmărit nefiind obținut, aspect analizat cu superficialitate de instanța de apel.

Reclamanta încearcă să obțină bonusul de perfomanță prin raportare la o formulă de calcul, care are ca elemente valoarea dividendelor/acțiunilor și prețul mediu ponderat al acțiunilor pe piețele B. și C. și nicidecum prin raportare la obiectivele și realizările asumate prin contract și implicit prin Planul de administrare.

Pârâta apreciază că bonusul de perfomanță poate fi acordat numai în măsura în care se constată îndeplinirea indicatorilor aferenți primului element al componentei variabile, fiind dependent de rentabilitatea acțiunilor Transelectrica pentru acționarii societății, rentabilitatea fiind dependentă de implementarea în mod corespunzător a Planului de administrare.

Dreptul de valorificare a OAVT este dependent de îndeplinirea unor obligații contractuale de către reclamantă, respectiv a indicatorilor de perfomanță prin prisma cărora se cuantifică activitatea mandatarului. Această legătură este de esența obligațiilor contractuale, nu se poate admite că fiecare element al componentei variabile al remunerației este autonom.

În consecință, arată recurenta, interpretarea instanței de apel conform căreia acordarea bonusului este condiționată prin voința părților doar de indicatorul rentabilității acțiunilor este prin urmare total eronată și nesusținută de dovezile administrate.

În privința dobânzilor, respectiv a actualizării debitului principal cu indicele de inflație, recurenta solicită respingerea acestor capete de cerere ca și consecință a respingerii capetelor de cerere privind debitele principale.

Dispozițiile art. 3 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011 reținute a fi aplicabile de către instanța de apel sunt de strictă interpretare și aplicare, fiind aplicabile doar în raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, ipoteză care nu se regăsește în speță, întrucât raportul juridic dintre societate pârâtă și reclamantă este un raport între un profesionist și o persoană fizică.

Reglementarea actuală nu prevede faptul că dispozițiile aplicabile în raporturile dintre profesioniști vor guverna ambele părți, chiar dacă pentru una dintre ele, actul juridic are caracter civil.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta fiind redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva deciziei civile nr. 998 din 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a acordat termen pentru soluționarea acestuia la 7 octombrie 2021.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Între pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., în calitate de mandant și reclamanta A., în calitate de mandatar s-a încheiat contractul de mandat nr. x/13.11.2013 modificat prin Actul adițional nr. x/13.11.2014.

Conform clauzelor cuprinse în art. 1, mandatara are calitatea de membru al consiliului de supraveghere și beneficiază potrivit art. 3 de o indemnizație fixă lunară, stabilită de adunarea generală a acționarilor, iar potrivit art. 3.4 și de o componentă variabilă a remunerației conform prevederilor anexei nr. 1 la contractul de mandat.

Conform anexei 1 pct. 2, suplimentar indemnizației fixe, mandatara are dreptul să primească și o componentă anuală variabilă a remunerației, pentru îndeplinirea cumulativă a indicatorilor de perfomanță asumați în planul de administrare pentru fiecare an de mandat.

Potrivit anexei 1 pct. 3, mandatara are dreptul să primească un bonus de perfomanță în funcție de rentabilitatea acțiunilor Transelectrica pentru acționarii societății.

Pct. 4 din anexa 1 se referă la un bonus colectiv, în funcție de indicatorii prevăzuți la pct. 2.

Prealabil, se observă că indemnizația variabilă prevăzută la art. 3.4 din contract cuprinde trei indemnizații variabile distincte, respectiv cele prevăzute la pct. 2, pct. 3 și pct. 4 din Anexa 1, din care numai a doua face obiectul prezentei judecăți.

Sub un prim aspect, recurenta invocă încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1169 C. civ., respectiv a principiul libertății de a contracta și a determinării conținutului clauzelor și a regulilor de interpretare a contractelor.

Analiza criticilor recurentei din perspectiva regulilor de interpretare a contractelor se realizează din perspectiva verificării aplicării lor în convenție, privită în sens de negotium.

La pct. 3 din anexa 1 se stabilește că reclamanta are dreptul să primească un bonus de perfomanță în funcție de rentabilitatea acțiunilor Transelectrica pentru acționarii societății, care se determină prin utilizarea opțiunilor pe acțiuni virtuale Transelectrica (OAVT).

Astfel, așa cum rezultă din conținutul clar al clauzei prevăzută la pct. 3 din Anexa 1, aceasta se referă la rentabilitatea acțiunilor Transelectrica, criticile privind legătura dintre indemnizația de la pct. 3 și atingerea indicatorilor de perfomanță fiind lipsită de fundament juridic.

Condițiile în care reclamanta este îndreptățită la indemnizația variabilă a indemnizației lunare sau anuale sunt clar stipulate în Anexa 1a Contractului.

Prima este prevăzută de art. 2 și are în vedere acordarea unei indemnizații pentru ipoteza în care se ating cei trei parametri de performanță fixați, a doua este prevăzută de pct. 3 și se raportează la rentabilitatea acțiunilor Transelectrica, iar cea de la pct. 4 la îndeplinirea indicatorilor de performanță D. și total investiții.

Lipsa de legătură dintre indemnizația solicitată de reclamantă și indicatorii menționați de pârâtă, rezultă din interpretarea sistematică a contractului, reglementată de art. 1267 C. civ., care constă în faptul că într-un contract, clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

Contractul încheiat trebuie privit ca un tot unitar, clauzele chiar dacă sunt interpretate fiecare în parte, trebuie să exprime înțelesul întregului act, iar dacă sunt susceptibile de mai multe înțelesuri, ele se interpretează în sensul ce se potrivește cel mai bine naturii și obiectului contractului, potrivit art. 1268 alin. (1) C. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a aplicat corect regulile instituie de art. 1266-1268 C. civ.

Astfel, cercetând ansamblul contractual și coroborând prevederile pct. 3 din Anexa 1 la contractul de mandat cu art. 3.4 din contract, instanța de apel, în mod corect a reținut că acordarea indemnizației de la pct. 3 din Anexa 1 este dependentă numai de îndeplinirea condiției legate de rentabilitatea acțiunilor.

A reține interpretarea gramaticală propusă de recurentă, a celor trei indemnizații variabile, potrivit cărora acestea depind de îndeplinirea unei singure condiții, și anume a indicatorilor de perfomanță, înseamnă a lipsi în parte de efecte juridice celelalte indemnizații variabile prevăzute la pct. 2 și pct. 4.

Argumentul de interpretare literară a art. 3 din anexă, leagă bonusul de performanță de rentabilitatea acțiunilor pârâtei. Cu alte cuvinte, în cazul celor trei indemnizații variabile este suficient să se atingă indicatorii de performanță indicați expres în cuprinsul anexei la contract, respectiv în cazul indemnizației de la pct. 3 fiind necesară îndeplinirea criteriului rentabilității acțiunilor pârâtei.

Ca atare, toate argumentele prin care recurenta urmărește a se reține propria interpretare a prevederilor contractuale, în sensul combaterii pretențiilor intimatei sunt apreciate nefondate.

Nici critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 1350 C. civ., în sensul că reclamanta nu a făcut proba îndeplinirii obligațiilor contractuale nu poate fi reținută.

Conform art. 1516 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. civ., reclamanta are dreptul de a solicita executarea prestației la care s-a obligat pârâta prin clauzele de la pct. 3 din anexa la contractul de mandat.

Prin pct. 3 lit. a) și b) din Anexa 1 s-a definit ceea ce se înțelege prin această rentabilitate și modul de calcul al acesteia, rentabilitatea acțiunilor fiind stabilită în funcție de valoarea acțiunilor la momentul valorificării și valoarea acțiunilor la momentul acordării OAVT, la care se adaugă raportul valorii dividendelor plătite pe acțiune în perioada avută în calcul.

Criticile recurentei în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul de mandat, care nu generează eligibilitatea dreptului intimatei la acordarea bonusului de performanță sunt nefondate, având în vedere că pretenția concretă ce formează obiectul prezentei judecăți se referă la componenta indemnizației variabile enunțată la pct. 3 al Anexei 1 a Contractului, care este condiționată de îndeplinirea unui singur factor, respectiv cel al rentabilității acțiunilor Transelectrica.

Deși această apărare poate reprezenta invocarea excepției de neexecutare a contractului, se reține că instanța nu a fost investită cu analiza în ansamblu a modalității în care intimata și-a îndeplinit obligațiile asumate convențional. Cu privire la acest aspect, în mod just a reținut instanța de apel ca relevante hotărârile adoptate de Adunările Generale ale Acționarilor societății pârâte, prin care s-a aprobat descărcarea de gestiune a membrilor Directoratului și ai Consiliului de Supraveghere pentru anii 2013-2015.

În condițiile în care s-a stabilit că acordarea indemnizației de la pct. 3 din anexă este dependentă numai de îndeplinirea condiției legate de rentabilitatea acțiunilor Transelectrica, instanța de apel a analizat indicatorii economici în anul 2014, 2015 și 2016 și a constatat îndeplinirea condițiilor de rentabilitate, situație care justifică dreptul reclamantei de a solicita executarea prestației la care s-a obligat pârâta prin clauzele de la pct. 3 din anexa la contractul de mandat, conform art. 1516 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. civ.

Nu va fi reținută de instanța de recurs nici trimiterea recurentei la dispozițiile art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011, în sprijinul naturii juridice a componentei variabile ca formă de remunerare pe baza indicatorilor de perfomanță, în raport de evocata interpretare a clauzele contractuale și de dispozițiile art. 1270 C. civ., potrivit căruia contractul produce efecte obligatorii între părți, părțile fiind obligate să execute întocmai obligațiile contractuale.

În ceea ce privește soluția privind admiterea capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, criticile recurentei au vizat nelegalitatea acesteia ca o consecință a respingerii capătului de cerere principal.

În raport de considerentele anterior reținute în ceea ce privește capătul principal al cererii, prin care s-a constatat că pârâta are obligația de a achita indemnizația prevăzută la pct. 3 din anexă, sumă care a fost actualizată cu rata inflației, față de prevederile art. 1535 alin. (1) și art. 1531 alin. (1) și (2) C. civ., criticile recurentei nu vor fi reținute, dobânda penalizatoare fiind accesorie creanței principale.

În ceea ce privește critică adusa deciziei recurate privind soluția instanței de fond privind aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011 în ceea ce privește calculul dobânzii legale, se constată că încalcă principiul devoluțiunii în apel, care se regăsește în dispozițiile art. 477 din C. proc. civ. (limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a apelat).

Înalta Curte apreciază că, în absența invocării, pe calea apelului, a nelegalității sentinței de fond care a dispus în accepțiunea recurentei, în mod eronat, acordarea dobânzii legale calculată conform art. 2 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011, critica prezentată în acest sens direct în calea de atac a recursului nu poate fi primită, fiind făcută omisso medio.

De asemenea, critica privind valorificarea art. 10.2 din contractul de mandat, care în interpretarea recurentei ar presupune că încetarea contractului echivalează cu încetarea oricăror obligații neajunse la scadență, a fost invocată pentru prima dată în cadrul acestui proces.

Analiza Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a menționat mai sus, nu poate depăși limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

În consecință, critica privind valorificarea OAVT după încetarea mandatului și falsa problemă a obligațiilor nescadente la încetarea contractului nu vor fi analizate.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva deciziei civile nr. 998 din 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ de TRANSPORT al ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 998 din 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2021.