ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2163/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin contestația la executare și la titlu înregistrată la 20.12.2016 pe rolul Judecătoriei Zalău, sub nr. x/2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B.. și C. S.R.L.:

- pe cale de excepție, să se admită excepția lipsei calității de reprezentant și să se anuleze cererea creditoarei precum și toate actele de executare ca fiind făcute de o persoană sau la cererea unei persoane care nu are calitatea de reprezentant, în dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J. D.;

- pe fondul cauzei: admiterea excepției lipsei calității de creditor a B.. și anularea executării silite și a tuturor actelor încheiate în dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J. D.;

- admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J. D.;

- lămurirea în ce măsură se poate aplica, ca titlu executoriu, în deplinătatea întinderii sale, contractul de credit bancar nr. x/20.01.2008;

- anularea executării silite și toate actele de executare silită încheiate în dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J. D., inclusiv a încheierii de conexare din 05.12.2016, pentru lipsa calității de creditor, pentru lipsa titlului executoriu și pentru lipsa caracterului cert al creanței și

- încetarea executării silite și toate actele de executare silită în dosar nr. x/2016 al B.E.J. D., pentru achitarea în integralitate a debitului și a cheltuielilor de executare din respectivul dosar;

- obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, decizia nr. 9/2016, art. 632, art. 663, art. 703-706 C. proc. civ., art. 1578 C. civ. și art. 1391 și urm. din C. civ. de la 1865.

Prin sentința civilă nr. 1106/2017 din 26.06.2017, Judecătoria Zalău a admis excepția tardivității și a respins, ca tardivă, contestația la executare și la titlu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea A.. Prin decizia civilă nr. 368/2018 din 27.03.2018, Tribunalul Sălaj a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Zalău.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 933/2019 din 05.06.2019 pronunțată în dosar nr. x/2016, Judecătoria Zalău a respins contestația la executare și la titlu, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 719/2020 din 22.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj s-a respins, ca nefondat, apelul înaintat de contestatoarea-apelantă A., în contradictoriu cu intimații B.. și E. împotriva sentinței civile nr. 933/05.06.2019 a Judecătoriei Zalău, pronunțate în dosar nr. x/2016.

La 19 ianuarie 2021, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 719/2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj la 22.12.2020 în dosarul civil nr. x/2016, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei civile nr. 719/2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj la 22.12.2020 în dosarul nr. x/2016 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată suportate cu ocazia soluționării prezentei cereri.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 93/2021 din 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

Împotriva acestei decizii, la 28 aprilie 2021, a declarat recurs revizuenta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe; în subsidiar, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, anularea deciziei civile nr. 719/2020 pronunțate de Tribunalul Sălaj la 22.12.2020, în dosarul nr. x/2016 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-revizuentă apreciază că instanța de recurs trebuie să răspundă problemei de drept dacă motivul de revizuire al hotărârilor potrivnice presupune, așa cum a reținut instanța de revizuire, hotărâri pronunțate pe fond și în cauze diferite.

O primă critică a deciziei atacate privește faptul că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, recurenta învederează că prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece nu a analizat motivul de revizuire pe fondul cauzei și a considerat că acest motiv presupune hotărâri potrivnice pronunțate pe fond și în cauze distincte.

Or, recurenta susține că, primul argument, al revizuirii exclusiv a hotărârilor care evocă fondul, contravine art. 509 alin. (2) C. proc. civ., ce permite revizuirea și a hotărârilor ce nu evocă fondul, iar al doilea argument, al pronunțării hotărârilor potrivnice în două cauze distincte, contravine art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece textul de lege nu distinge în acest sens, prima instanță adăugând la lege.

Apreciază recurenta că expresia "instanțe de același grad" acoperă și situația în care aceeași instanță, în speță Tribunalul Sălaj, a pronunțat două hotărâri potrivnice în aceeași cauză, însă în două cicluri procesuale diferite. În caz contrar, susține recurenta că s-ar eluda scopul pentru care a fost reglementat acest motiv de revizuire, respectiv prezervarea autorității de lucru judecat, indiferent de instanța de judecată care a știrbit-o.

O a doua critică privește faptul că decizia recurată nu conține motivele pe care se sprijină, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, recurenta arată că, respingând cererea de revizuire ca inadmisibilă, instanța nu a cercetat fondul cauzei, acest fapt însemnând că aceasta nu a răspuns motivului de revizuire.

În ce privește motivele de recurs cu privire la petitul de reținere a cauzei spre rejudecare, sub un prim aspect, recurenta învederează că instanța de revizuire a reținut în mod eronat aspectele legate de starea de fapt, situație care a dus la aplicarea greșită a normelor de drept material.

Mai subliniază că, în ceea ce privește contrarietatea dintre cele două hotărâri (decizia civilă nr. 368/2018 și decizia civilă nr. 719/2020), aceasta se referă la efectele juridice ale necomunicării somației și titlului executoriu debitorului.

Arată că, în primul ciclu procesual, tribunalul a considerat că este obligatorie comunicarea somației și a titlului executoriu, iar în rejudecare, aceeași instanță a considerat că executarea se face fără somației și fără comunicarea titlului executoriu către debitor.

Recurenta menționează că este de aceeași opinie cu cea pronunțată de Tribunalul Sălaj în primul ciclu procesual și reia în totalitate susținerile din cererea de revizuire, inclusiv cele cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 31.05.2021 .

La 28.06.2021, în termen legal, intimata-pârâtă B.. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării și tardivității formulării recursului. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 08.07.2021 .

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 01 martie 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a dispus comunicarea raportului părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta a formulat un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.

Prin încheierea din 21 iunie 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a respins excepțiile netimbrării și tardivității recursului, invocate de intimată prin întâmpinare, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 93/2021 din 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă și a stabilit termen pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând recursul în baza motivelor invocate și a temeiurilor de drept incidente, îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, contestația la executare și la titlu a fost formulată anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța supremă reține că recurenta-revizuentă a criticat decizia pronunțată în revizuire pentru faptul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ.

Criticile recurentei-revizuente subscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, recurenta a afirmat că decizia definitivă nr. 719/2020 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2016 este contradictorie cu decizia nr. 368/2018 din 27.03.2018, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2016, sub aspectul efectelor necomunicării somației și titlului executoriu către debitor.

Potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior evocat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte constată că, atât hotărârea supusă revizuirii, cât și cea față de care se pretinde contrarietatea sunt pronunțate în cadrul aceluiași proces, în cicluri procesuale diferite.

Or, "una și aceeași pricină" în sensul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nu semnifică situația pronunțării a două hotărâri, în același proces, în stadii sau cicluri procesuale diferite ale acestuia. Textul are în vedere întrunirea condiției triplei identități: de părți, obiect și cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în două dosare separate, în așa fel încât soluționarea celei de-a doua a adus atingere puterii de lucru judecat a soluției pronunțate în prima.

În situația din speță, această cerință nu este îndeplinită, revizuenta susținând contrarietatea deciziei finale a instanței de apel (decizia civilă nr. 719/2020 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj – secția Civilă, în dosarul nr. x/2016), în raport cu o altă decizie a instanței de apel într-un ciclu procesual anterior (decizia civilă nr. 368/2018 din 27.03.2018 a Tribunalului Sălaj – secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, prin care s-a admis apelul, s-a casat hotărârea recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe), ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii, așa cum judicios s-a reținut și prin decizia atacată.

Instanța de recurs constată că sunt străine de motivarea instanței de revizuire criticile privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ., privind admisibilitatea revizuirii împotriva hotărârilor care nu evocă fondul.

Astfel, cum se poate observa, analiza instanței de revizuire asupra condițiilor de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a relevat faptul că hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire și cea în raport cu care se invocă autoritatea de lucru judecat au fost pronunțate în cicluri procesuale diferite, în aceeași cauză, respectiv în cadrul aceluiași dosar.

Având la bază această constatare, că nu este îndeplinită cerința existenței unor hotărâri judecătorești definitive, care să fi fost pronunțate în dosare diferite, a devenit inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate, dat fiind că motivul de revizuire privind contrarietatea de hotărâri presupune întrunirea cumulativă a cerințelor mai sus evocate, pentru a se dispune anularea ultimei hotărâri.

Instanța supremă reține că, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Prin urmare, cum instanța de revizuire a reținut neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 719/2020 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj – secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, în mod judicios nu a trecut la analiza fondului cauzei, criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind necercetarea fondului cauzei din perspectiva motivului de revizuire, fiind nefondate.

Instanța de recurs reține că, deși recurenta a invocat și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin memoriul de recurs nu a dezvoltat nicio critică ce poate fi încadrată în acest motiv de nelegalitate, respectiv nu a indicat ce dispoziții de drept material au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de revizuire, în cadrul analizei condițiilor de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, se reține că, validând soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, instanța de recurs nu poate proceda la o analiză pe fond a motivului de revizuire invocat de recurenta-revizuentă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 93/2021 din 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 93/2021 din 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2022.