ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2003/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești – secția Civilă la data de 11.11.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.809,58 RON, reprezentând debit restant, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2189/06.04.2022, Judecătoria Pitești – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 2 București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că față de prevederile capitolului 8 din contractul de întreținere anuală nr. H2SE0596/2016, prin care părțile au stabilit că litigiile dintre ele vor fi deduse judecății instanțelor judecătorești din București, în cauză devin incidente dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care a apreciat că soluționarea litigiului este de competența instanței de la sediul reclamantei, respectiv a Judecătoriei Sectorul 2 București.

Dosarul a fost înregistrat la 18.05.2022 pe rolul Judecătoriei Sectorul 2 București – secția Civilă, care, prin sentința civilă nr. 9790/21.07.2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, după evocarea dispozițiilor art. 107, art. 113, art. 116 și art. 126 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că pe lângă instanța de la sediul pârâtei, în mod greșit a apreciat Judecătoria Pitești că nu este competentă, în condițiile în care reclamanta a înțeles să învestească instanța de la sediul pârâtei.

Mai mult, a apreciat că normele de competență evocate sunt unele de ordine privată, astfel că excepția necompetenței teritoriale nu putea fi invocată din oficiu.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluționarea pricinii.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit Judecătoria Pitești – secția Civilă cu o acțiune în pretenții prin care a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5.809,58 RON, reprezentând debit restant datorat în temeiul raporturilor contractuale pe care le-au derulat.

În capitolul 8 din contractul care stă la baza pretențiilor reclamantei, părțile au stipulat o clauză atributivă de competență, conform căreia litigiile rezultate din contract care nu pot fi soluționate pe cale amiabilă se soluționează de instanțele de judecată competente din municipiul București.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor când legea instituie norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În temeiul art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni ca soluționarea litigiului ivit între ele să fie soluționat de o altă instanță decât cea care ar fi fost competentă judece cauza potrivit legii, cu excepția cazului când această competență este exclusivă.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată ce instituie o competență alternativă între instanța de drept comun și cea stabilită de părți, conform textului de lege sus-evocat.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Prin urmare, atât timp cât în speță nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă putea fi invocată numai de pârât, nu și de instanță, din oficiu.

De aceea, Judecătoria Pitești nu putea invoca excepția necompetenței sale teritoriale, de ordine privată.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în condițiile în care pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial învestite, aceasta a devenit singura competentă să soluționeze cauza.

Față de considerentele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.