ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2002/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2002/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 12 octombrie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși la data de 29.06.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții B. și C., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamantă a sumei de 5.692,46 RON și a penalităților aferente debitului, de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate conform contractului seria x nr. x din 23.07.2016, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 11.10.2021, Judecătoria Huși, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. (1), raportat la art. 132 alin. (2) și art. 1028 C. proc. civ., a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 115/26.04.2022, Judecătoria Huși a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 6 București.
Pentru a hotărî astfel, evocând dispozițiile art. 1028, ale art. 107 și art. 121 C. proc. civ., a stabilit că, față de natura litigiului și de faptul că domiciliul pârâtei C. este în București, iar pârâtul B. era decedat la data învestirii instanței, competentă să judece cauza este Judecătoria Sectorul 6 București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorul 6 București – secția Civilă la 12.05.2022.
Prin sentința civilă nr. 5118/07.07.2022, această judecătorie a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.
Pentru a hotărî astfel, notând că ulterior primului termen de judecată, când instanța inițial învestită se declarase competentă general, material și teritorial să judece cauza, Judecătoria Huși nu-și mai putea invoca necompetența, a apreciat că aceasta a devenit competentă exclusiv să soluționeze litigiul.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:
În cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluționarea pricinii.
Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."
Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".
În speță, prin încheierea din 11.10.2021, dată ce a constituit primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, Judecătoria Huși a procedat la verificarea propriei competențe, reținând că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Cum dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că încheierea prin care instanța de judecata consemnează rezultatul verificării propriei competențe are caracter interlocutoriu, rezultă că asupra celor stabilite prin încheierea din 11.10.2021 Judecătoria Huși nu mai putea reveni, potrivit art. 235 C. proc. civ., prin punerea în discuție a necompetenței sale teritoriale.
Se cuvine subliniat că la același termen, 11.10.2021, Judecătoria Huși nu a apreciat că ar fi necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ.
Așadar, prima instanță sesizată a devenit exclusiv competentă, iar invocarea excepției după acest moment nu mai era posibilă.
Prin urmare, față de toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.