ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2022

HOTĂRÂRE

06.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Suceava – secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, pentru Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, prin Direcția generală juridică, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei de 15.430,59 RON, actualizată cu valoarea indicelui de inflație în raport cu evoluția prețurilor bunurilor de consum și a dobânzii legale până la data plății efective, ca urmare a pagubei înregistrate de Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, reprezentând valoarea alimentelor neintroduse în planurile meniu de post și, implicit, în procesul de prelucrare, întocmite de S.C. A. S.A. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 24 martie 2016, între MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, prin Unitatea Militară 02494 Ploiești – în calitate de autoritate contractantă delegată, în calitate de promitent – achizitor și S.C. A. S.A., în calitate de prestator de servicii, a intervenit acordul-cadru înregistrat cu nr. x/24.03.2016.

Pe parcursul derulării acestui acord cadru și a contractelor subsecvente aferente (contract subsecvent nr. x înregistrat cu nr. x din 28.03.2016, contract subsecvent înregistrat cu nr. x din 15.09.2017 și contract subsecvent nr. x înregistrat cu nr. x din 09.02.2010), s-a produs o pagubă în valoare de 15.430,59 RON de către S.C. A. S.A., ca urmare a nerespectării prevederilor contractuale, pagubă ce a fost consemnată în procesul-verbal de cercetare administrativă înregistrat cu nr. x din 12.04.2019.

Reclamantul a susținut faptul că, în urma cercetării administrative la Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, a fost constatat un prejudiciu adus patrimoniului unității de către pârâtă, în calitate de prestator al serviciului de hrănire, în cuantum de 15.430,59 RON, reprezentând contravaloarea unor servicii de hrănire efectuate neconform cu prevederile acordului cadru încheiat între părți.

La data de 9 februarie 2022, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului Ministerul Apărării Naționale, prin Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, la restituirea sumei de 15.430,59 RON, actualizată cu valoarea indicelui de inflație și a dobânzii legale de la data plății efective, sumă executată nelegal din conturile societății constituite cu titlu de garanție de bună execuție, pentru contractele subsecvente nr. A1364/17.04.2019 și nr. A229/21.01.2020 la acordul-cadru de prestare a serviciului de hrănire nr. A 1877/24.03.2016, valabile în perioada 2019 – 2020; obligarea reclamantului, în baza art. 28.1 alin. (3) din acordul-cadru nr. A 1877/2016 și art. 30.6 din acordul-cadru nr. A 532/2020, la restituirea garanției de bună execuție, în cuantum total de 20.813,46 RON, actualizată cu valoarea indicelui de inflație și a dobânzii legale de la data plății efective, din care face parte și suma de 15.430,59 RON, executată nelegal de reclamant. Suma totală de 20.813,46 RON reprezintă garanție de bună execuție pentru derularea contractelor subsecvente la acordul-cadru nr. A 1877/24.03.2016, înregistrate sub nr. x/17.04.2019 și y/21.01.2020 în valoare de 11.692,74 RON, respectiv 5250,50 RON și a contractelor subsecvente nr. A 826/11.03.2021 și A 1267/15.04.2021 la Acordul – cadru nr. AC 532/01.05.2020, în valoare de 1.736,41 RON și 2.133,81 RON, ținând cont de prevederile art. 28.1 alin. (3) din acordul-cadru nr. A 1877/24.03.2016 și art. 30.6 din acordul-cadru nr. AC 532/01.05.2020.

Prin sentința civilă nr. 55 din 11 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Tribunalului Suceava invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Examinând excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, Tribunalul Suceava a reținut următoarele:

Raportat la calitatea părților, obiectul și cauza juridică constând în răspunderea civilă contractuală, s-a constatat că instanța de judecată a fost învestită cu o cerere care decurge din executarea contractului administrativ reprezentat de acordul-cadru nr. A 1877/24.03.2016, încheiat între reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, prin Unitatea Militară 02494 Ploiești (în calitate de autoritate contractantă delegată) și pârâta S.C. A. S.A. (în calitate de prestator de servicii).

Având în vedere dispozițiile imperative și speciale ale Legii nr. 101/2016 în materia competenței materiale și teritoriale, derogatorii de la dreptul comun, într-un litigiu precum cel dedus judecății, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, trebuie să introducă acțiunea pe rolul tribunalului în circumscripția căruia se află sediul său ori la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante, nefiind aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocate prin cererea de chemare în judecată.

Tribunalul Suceava a remarcat faptul că reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE are sediul în Municipiul București, str. x.

Examinând clauzele acordului-cadru înregistrat sub nr. x din 24 martie 2016, invocat de reclamant ca temei al drepturilor și obligațiilor contractuale, în baza căruia au fost încheiate contracte subsecvente ca parte integrantă din cel principal, instanța a observat că părțile nu au prevăzut, în mod expres, locul încheierii acestuia. În plus, acordul-cadru a fost încheiat de MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE prin autoritatea contractantă delegată Unitatea Militară 02494 Ploiești, cu sediul în Ploiești, județul Prahova.

Totodată, instanța a constatat că reclamantul nu a susținut și nici nu a dovedit că locul încheierii acordului-cadru, înregistrat sub nr. x din 24 martie 2016, ale cărui clauze constituie temeiurile învederate pentru antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava.

Rezultă, așadar, că excepția necompetenței teritoriale de ordine publică invocată din oficiu este întemeiată, deoarece, în circumstanțele cauzei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, cât timp locul încheierii acordului-cadru nu se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, chiar dacă reclamantul invocă existența unei neexecutări conforme a obligațiilor contractuale ale pârâtei în legătură cu locul prestării serviciilor la Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc. Pe cale de consecință, instanța a constatat că pentru stabilirea competenței teritoriale în condițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 criteriul legal postulat este cel al locului încheierii contractului, iar nu cel al prestării serviciilor.

Prin sentința civilă nr. 1366 din 9 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bucureștii și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și pe pârâta S.C. A. S.A., în favoarea Tribunalului Suceava; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În argumentarea acestei sentințe, Tribunalul București a reținut că părțile, în cazul contractelor de achiziție publică, au posibilitatea să aleagă, din punct de vedere teritorial, competența de soluționare a litigiilor dintre ele fie în favoarea instanței de la sediul autorității contractante, de la sediul reclamantei sau instanța de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante.

În speță, contractele subsecvente acordului-cadru, contracte ce reprezintă temeiul juridic al acțiunii în justiție au fost încheiate prin UM 02480 – Câmpulung Moldovenesc, în calitate de autoritate contractantă delegată. Totodată, locul încheierii contractului și al executării acestuia este la Câmpulung Moldovenesc ce se află în raza teritorială a Tribunalului Suceava.

Așadar, fie că se consideră Unitatea Militară Câmpulung Moldovenesc ca autoritate contractantă (întrucât, era delegată să încheie contractul subsecvent), fie că locul încheierii contractului este la Câmpulung Moldovenesc unde funcționează o unitate ce aparține autorității contractante (Minister – UM Ploiești), sunt aplicabile fie dispozițiile art. 53 alin. (1

), fie ale art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, în ambele cazuri competența aparținând Tribunalului în circumscripția căruia se află Câmpulung Moldovenesc.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă la data de 20 septembrie 2022.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru următoarele considerente:

Față de data înregistrării acțiunii (5 ianuarie 2022) Înalta Curte reține că, în speță, este incident art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, conform căruia "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

De asemenea, art. 53 alin. (1

) din aceeași lege prevede că: "acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante".

Având în vedere că dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competență alternativă între tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante și tribunalul din circumscripția în care își are sediul social reclamantul, alegerea instanței aparține reclamantului, potrivit art. 116 din C. proc. civ.

Întrucât sediul autorității contractante delegate, Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, este în circumscripția Tribunalului Suceava, competența de soluționare a cererii deduse judecății aparține acestei instanțe.

Faptul că MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE reprezintă în justiție Unitatea Militară 02480 Câmpulung Moldovenesc, prin Direcția generală juridică, în baza art. 3 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1

) care stabilesc competența teritorială a secției civile a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

În plus, Înalta Curte reține că prima instanță sesizată nu putea invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, întrucât competența de soluționare a acțiunii pendinte este reglementată de art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, care instituie un caz de competență de ordine privată.

Or, conform art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Prin alegerea exprimată de reclamant la momentul promovării acțiunii potrivit art. 116 din C. proc. civ., coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) din același cod, Tribunalul Suceava – secția a II-a civilă, inițial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece litigiul.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.