ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2021

HOTĂRÂRE

17.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 01.10.2019 pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, prin Unitatea Militară 02574, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze documentul constatator nr. x emis de pârât și publicat în S.E.A.P. la 05.01.2018 și să oblige pârâtul să-i plătească sumele de 468.613 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând beneficiu nerealizat și de 104.150 RON, reprezentând paguba efectiv suferită.

Prin încheierea din 10.03.2020, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a disjuns cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamantă a daunelor-interese și a format un dosar separat, care poartă nr. 1104/30/2020.

Prin sentința civilă nr. 285/02.06.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul disjuns, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea uneia dintre secțiile civile ale Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că pretențiile reclamantei au ca temei neexecutarea clauzelor contractului administrativ valabil încheiat, iar nu motive premergătoare încheierii acestuia, pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, a constatat că acțiunea nu se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) și (2) primele teze din Legea nr. 554/2004 și că sunt incidente normele legale referitoare la competența instanțelor de drept comun, reglementate de art. 95 pct. 1, raportat la art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Astfel, în raport cu art. 107 C. proc. civ., a apreciat că instanța competentă teritorial este Tribunalul București, în favoarea căruia competența a fost declinată și pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 06.07.2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 11.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat dosarul secției a VI-a Civilă din cadrul aceleiași instanțe, pe rolul căreia a fost înregistrat sub nr. x/2020*.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că față de obiectul litigiului, respectiv acțiune în pretenții fundamentată pe răspunderea civilă contractuală, ce izvorăște din raporturi juridice dintre profesioniști și alte persoane juridice, competența aparține completurilor specializate în materia litigiilor cu profesioniști, în raport cu Hotărârea Colegiului de conducere a Tribunalului București nr. 3/16.01.2015 și art. 225 și art. 226 din Legea nr. 71/2011.

Prin sentința civilă nr. 2434/04.12.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția propriei necompetențe materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că primul capăt de cerere, ce are ca obiect anularea documentului constatator nr. x emis de pârât, este de competența Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, iar al doilea capăt de cerere, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudicii suferite ca efect al emiterii documentului constatator a cărui anulare a fost solicitată, are caracter accesoriu, operând prorogarea de competență a instanței învestite să judece capătul principal de cerere, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 08.02.2021.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal pentru următoarele considerente:

Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat anularea documentului constatator nr. x emis de pârât, iar ca efect al anulării acestuia, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.

În cauză, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a apreciat că este competent să soluționeze doar primul capăt de cerere, referitor la anularea actului administrativ și l-a disjuns pe cel de-al doilea; mai departe, reținând că petitul disjuns nu se circumscrie materiei administrative, a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea instanței de drept comun.

Însă, cererea de plată a despăgubirilor are caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, demersul apărând ca o consecință a înlăturării actului administrativ pretins nelegal și fiind inițiat în subsecvența acestuia.

Așadar, cererea de reparare a prejudiciului este una accesorie, determinată de anularea documentului constatator nr. x emis de pârât, iar potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererea accesorie se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 (ipoteză neregăsită în cauză).

Prevederea legală evocată reglementează o prorogare de competență în ceea ce privește judecata cererilor accesorii și incidentale în favoarea instanței învestite cu soluționarea cererii principale și are caracter imperativ.

Așadar, dat fiind caracterul accesoriu pe care-l are acțiunea în despăgubire raportat la acțiunea principală în anularea actului administrativ, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță în favoarea căreia, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare urmează să fie stabilită.