ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4356/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/19.05.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale ca în temeiul art. 22 din Legea nr. 544/2011, să fie obligat pârâtul să îi comunice în original Ordinul nr. MC 133/1985, înregistrat în Registrul Documente Secrete nr. 227/10848/18.09.1995, prin care a fost trecut în rezervă la data de 04.10.1985, precum și la plata unor daune morale de 280 RON/zi începând cu data de 18.09.1985.

Prin sentința civilă nr. 745/29.09.2020 Tribunalul Timiș a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale având ca obiect comunicare informații de interes public și pretenții, fără cheltuieli de judecată.

La data de 03.12.2020, reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 745/2020, solicitând admiterea recursului și admiterea acțiunii.

Prin încheierea din data de 9 februarie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării cererii de recuzare și a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de recurentul A., în privința doamnei judecător B., membră a completului de judecată R2 din cadrul secției contencios administrativ și fiscal al Curții de Apel Timișoara.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 282 pronunțată la data de 3 martie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apararii Nationale.

Împotriva încheierii din data de 9 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul- reclamant A., care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale a României.

Susține că în mod nelegal doamna judecător B. nu a formulat cerere de abținere, întrucât s-a mai pronunțat și în cereri ale reclamantului, care au legătură strânsă cu litigiul de muncă pe care îl are cu Ministerul Apărării Naționale, indicând în acest sens dosarele nr. x/2017 și y/2019

Principala critică formulată de revizuent vizează faptul că instanța în mod greșit a anulat cererea de recuzare formulată ca netimbrată, în condițiile în care cererea sa este scutită de la plata taxelor judiciare, conform dispozițiilor legale.

Precizează că Ordonanața de Urgență nr. 80/2013, în baza căreia i s-a stabilit taxa de timbru este nelegală, abuzivă, neconstituțională, întrucât instanțele judecătorești nu sunt societăți comerciale prestatoare de servicii.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 08.09.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârile atacate, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin încheierea de ședință de la data de 9 februarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2020, instanța de recurs i-a pus în vedere recurentului-reclamant A. obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 100 RON, pentru soluționarea cererii de recuzare doamnei judecător B..

Împotriva acestei obligații, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare stabilite de instanță, motivat de faptul că cererea principală este scutită de la obligația de achitare a taxei judiciare, situație în care și cererea de recuzare formulată în cadrul dosarului este scutită de la plata taxelor judiciare.

Prin încheierea nr. 1/CC din data de 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2020, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de A..

Instanța de reexaminare a reținut că în conformitate cu revederile art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 cererile de recuzare în materie civilă se timbrează cu 100 RON, pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea, fără a se distinge în funcție de obiectul cererii principale, după cum acesta este sau nu scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

De asemenea, instanța a apreciat că nu este fondat argumentul petentului conform căruia cererea de recuzare este scutită de la plata taxelor judiciare, fiindu-i aplicabile dispozițiile legii speciale, întrucât chiar dacă cererea sa de recuzare este formulată în cadrul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile unei legi speciale scutită de la plata taxelor judiciare, incidentul în cauză nu reprezintă o necesitate pentru finalizarea procedurii judiciare în cauză și trebuie timbrată.

Înalta Curte are în vedere cele constatate cu putere de lucru judecat prin încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, respectiv faptul că cererea de recuzare formulată de revizuent trebuia timbrată cu suma de 100 RON.

Având în vedere acest aspect, motivele de recurs formulate de recurent, prin care se critică faptul că în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare, nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care constată că hotărârea instanței prin care a fost soluționată cererea de recuzare este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor aplicabile cauzei.

Văzând soluția adoptată în cazul încheierii atacate, instanța va respinge astfel și recursul formulat împotriva deciziei atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 9 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 30 septembrie 2021.