ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1727/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei.

Hotărârea recurată.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 17 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de recuzare formulată de apelanta A.; a respins cererile de recuzare formulate de apelantele B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L., ca nefondate.

II. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs, recurentele B. S.R.L. și D. S.R.L.– prin administrator special E. și prin administrator judiciar Casa de Insolvență "F." I.P.U.R.L.

Recurenta D. S.R.L.– prin administrator judiciar Casa de Insolvență "F." I.P.U.R.L., se raportează la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în esență, apreciind că, prin încheierea recurată, instanța de apel a încălcat regulile de procedură care reglementează incompatibilitatea judecătorilor. Aceasta, deoarece era îndeplinită condiția prevăzută de art. 42 pct. 1 C. proc. civ. pentru constatarea situației de incompatibilitate a membrilor completului recuzat, motivat de faptul că și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar urma să se dea în cauza pentru care au fost desemnați să o judece, iar în condițiile în care încălcarea privește compunerea instanței de judecată, sancțiunea este nulitatea absolută necondiționată, potrivit art. 176 pct. 4 C. proc. civ.

Recurenta B. S.R.L. București a invocat, de asemenea, și motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., în esență, susținând că în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor clare și imperative ale art. 42 pct. 1 C. proc. civ.., completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare a respins-o motivând că, "În cauza invocată, instanța nici măcar nu a analizat acea excepție, ci doar a considerat că nu se putea analiza decât prin intermediul unei contestații la tabelul preliminar".

Totodată, a mai arătat că ignorând faptul că apelurile formulate în prezentul dosar priveau exact aspectul cu privire la care completul recuzat se pronunțase prin decizia civilă nr. 1553/A din 04.11.2020, după respingerea cererii de recuzare, completul recuzat a respins cererea de înlăturare a creanței G. – Sucursala București din tabelul de creanțe al debitoarei, ca efect al excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a S.C.A. "H.", ca rămasă fără obiect, tocmai ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 1553/A din 04.11.2020, prin care instanța și-a spus părerea cu privire la problema de drept care a făcut obiectul apelului în această cauză.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 19.08.2021, sub nr. x/2017.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursurilor

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 24 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 12 mai 2022, recursurile au fost admise în principiu, acordându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 22 septembrie 2022, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, și dat fiind că, în esență, conțin aceleași critici, vor fi analizate prin considerente comune.

Fundamentul instituțiilor prevăzute de dispozițiile art. 41 - 44 C. proc. civ., este acela al respectării dreptului la judecarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială, care să analizeze obiectiv circumstanțele cauzei, fiind o cerință ridicată la nivel de principiu constituțional prin dispozițiile art. 124 alin. (2) din Constituție, pentru a asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, imparțialitatea are, pe de o parte, o conotație subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmărește a determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparțialitatea implică aparența de corectitudine a instanței, incluzând aici și percepția subiectivă a părților cu privire la atitudinea magistraților.

În cauza dedusă judecății, apelanta-creditoare B. S.R.L. și apelanta-debitoare D., prin administrator E., au formulat apel împotriva încheierii din data de 03.10.2019, pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

În cadrul acestui dosar au depus cereri de recuzare împotriva doamnelor judecător I. și J., invocând, în drept, prevederile art. 44 C. proc. civ., pentru motivul de recuzare prevăzut la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, cererea de recuzare a fost respinsă.

În motivarea încheierii, completul învestit cu soluționarea incidentului de procedură a reținut că membrii completului recuzat nu se află în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în esență, constatând că, din analiza deciziei civile nr. 1553 din data de 04.11.2020, pronunțate în dosarul nr. x/2017, precum și din motivarea cererilor de recuzare, magistrații nu s-au antepronunțat cu privire la soluția ce urmează a fi dată în dosarul cu care erau învestiți, nr. x/2017.

Recurentele au criticat soluția de respingere a cererii de recuzare apreciind că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța a încălcat regulile de procedură care reglementează incompatibilitatea judecătorilor, deoarece era îndeplinită condiția prevăzută de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte urmează să înlăture aceste critici.

Art. 41 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situația de incompatibilitate absolută, în care judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs, situație ce nu se regăsește în speță.

Împrejurarea că respectivul complet de judecată, învestit cu soluționarea apelului împotriva încheierii din data de 03.10.2019, pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a pronunțat decizia civilă nr. 1553/A din 04 noiembrie 2020, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de înlăturare a creanței G. din tabelul preliminar de creanțe al debitoarei, ca efect al admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a S.C.A. H. în formularea cererii de admitere a creanței, nu constituie motiv de incompatibilitate.

Aceasta, întrucât în respectiva cauză instanța nici măcar nu a analizat acea excepție, ci doar a considerat că nu se putea analiza decât prin intermediul unei contestații la tabelul preliminar, ceea ce nu poate echivala cu o antepronunțare.

Nemulțumirea părții cu privire la soluțiile date asupra chestiunilor prealabile anterior evocate nu poate fi substituită motivului de recuzare prevăzut de pct. 1 al art. 42 C. proc. civ., neputându-se acredita ideea că, în situația în care măsurile dispuse de judecător în timpul ședinței de judecată nu concordă cu voința părților, judecătorul și-a spus părerea asupra pricinii care se judecă sau că nu este imparțial.

Din perspectiva imparțialității judecătorilor recuzați, astfel cum este conturată noțiunea de incompatibilitate și prin hotărârile CEDO Cubber v. Belgia, Micallef v. Malta sau Kiprianou v. Grecia, se poate observa că analiza practică a acestui concept trebuie determinată potrivit unui demers subiectiv și a unuia obiectiv, ambele studiate în raport cu magistrații recuzați, așa cum este și în cazul de față.

În privința demersului subiectiv, niciunul dintre aspectele expuse de recurente nu este apt de a face dovada unei prejudecăți sau predilecții a membrilor completului de judecată, în sensul de a justifica concretizarea unei supoziții legate de convingerile lor și modul de soluționare a cauzei, cum nefondat pretind recurentele.

De altfel, aceste aspecte au fost constatate și de curtea de apel, care, în cuprinsul încheierii recurate, a reținut că nu există vreun motiv de incompatibilitate, așa cum este definit în art. 41 și art. 42 C. proc. civ., stabilind că respectivul complet de judecată nu se regăsește în vreuna din situațiile care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, în sensul că și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Așa fiind, Înalta Curte reține că niciuna din criticile formulate de recurente nu este fondată, iar încheierea de ședință este legală, respectând regulile de procedură referitoare la soluționarea incidentelor de procedură, prevăzute de art. 41 și următoarele C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și că motivele invocate de recurente sunt nefondate, în temeiul art. 496 Înalta Curte va respinge recursurile formulate, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentele B. S.R.L. și D. S.R.L.– prin administrator special E. și prin administrator judiciar Casa de Insolvență "F." I.P.U.R.L. împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 17 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.