ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1705/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7295 din 19.11.2019 pronunțată în cauza înregistrată sub nr. x/2019 Judecătoria sectorului 1 București a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de A. și a constatat prescris dreptul material la acțiune cu privire la recuperarea ratelor de credit aferente perioadei 15.12.2013 – 15.11.2016, datorate în temeiul contractului de credit nr. RBx din 15.11.2013, obligând totodată pârâta B. la plata sumei de 1287,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată de reclamant pentru soluționarea cererii.

Prin decizia civilă nr. 2626A/24.09.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020 a fost admis apelul declarat de A., în contradictoriu cu B. S.A., și C. S.A., a fost anulat apelul formulat de B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 7295 din 19.11.2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, ca netimbrat, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantului și suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâta B. S.A. a formulat recurs.

Prin încheierea de ședință din 01.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost dispusă suspendarea judecării recursului formulat de recurenta pârâtă B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 2626A/24.09.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta B. S.A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3.12.2021, prin care a solicitat instanței să revină asupra acestei măsuri și să dispună reluarea judecării cauzei.

Recurenta-pârâtă a arătat că suspendarea a fost dispusă având în vedere faptul că nu a fost solicitată judecata în lipsă.

De aceea, prin cererea de recurs invocă prevederile art. 223 C. proc. civ., potrivit cărora solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, considerând că a fost înlăturată cauza care a generat suspendarea procesului.

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare.

Analizând excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a menționat în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că, prin declarația de recurs, recurenta-pârâtă nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum și că susținerile pe care le-a invocat nu pot fi circumscrise niciunuia dintre acestea.

Astfel, examinarea declarației de recurs relevă nemulțumirea recurentei față de soluția pronunțată de curtea de apel, fără a indica de ce este nelegală soluția de suspendare a judecății recursului pronunțată de instanță.

Cum susținerea formulată de recurentă se rezumă doar la o singură afirmație potrivit căreia solicită judecarea în lipsă și continuarea procesului, instanța supremă impune concluzia că aceasta nu a formulat niciun motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în cele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru aceste argumente, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 488 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 1 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 1 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.