ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2022

HOTĂRÂRE

22.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2016, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2016, și ulterior completată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu B.. S.A., rezoluțiunea contractului de leasing financiar nr. y din 21.02.2008, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la plata sumei de 16.000 RON.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1549-1554 C. civ.

Prin încheierea din 6 aprilie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina reclamantei de a completa lipsurile cererii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta A. la 14 ianuarie 2021.

Prin încheierea din 2 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus suspendarea judecății cererii de apel formulată de reclamanta A., în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor privind indicarea numărului hotărârii apelate, motivelor de apel, numele sau denumirea adresei intimaților și nedepunerea a două exemplare de pe cererea de apel.

La 29 aprilie 2021, reclamanta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 2 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Recurenta a susținut că s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa de către instanța de apel și a depus în termen, prin corespondență, informațiile solicitate.

A mai arătat că nu a avut cunoștință de schimbarea sediului intimatei-pârâte B.. S.A.

În continuare, recurenta a prezentat situația de fapt din dosar și a solicitat sistarea popririi dispusă asupra conturilor sale și restituirea sumelor reținute ilegal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea situației de fapt și a probelor administrate în cauză, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

Din examinarea cuprinsului cererii de recurs rezultă că reclamanta A. nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a încheierii din 2 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, recurenta susținând doar că s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa de către instanța de apel și că a depus în termen, prin corespondență, informațiile solicitate, fără însă a evidenția fiecare obligație îndeplinită de către aceasta.

Prin urmare, nu se poate considera că afirmațiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., care impun formularea unei argumentații juridice a nelegalității încheierii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de aceasta în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.