ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cererii de completare și lămurire a deciziei de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 572 din 9 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, au fost admise recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1623 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă. A fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre o nouă judecată aceleași instanțe.

La data de 24 iunie 2022, A. a formulat cerere de completare a hotărârii nr. 572 din 09.03.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018 și lămurire a dispozitivului aceleași decizii.

În susținerea cererii, petentul a arătat, în esență, că solicită completarea hotărârii nr. 572 din 09.03.2022 având în vedere că instanța a omis să se pronunțe asupra capetelor de cerere nr. x, (2, 5.1, 6.1), (4, 5.2, 6.2) și 7. În acest sens, făcând un rezumat al motivelor de casare pentru fiecare din capetele de cerere astfel cum le-a prezentat și în cadrul judecării recursului, a arătat că deși din dispozitivul deciziei civile nr. 572 din 09.03.2022 rezultă ca au fost admise ambele recursuri formulate, respectiv recursul acestuia a fost admis în totalitate, nefiind menționată în dispozitiv sintagma "admite în parte", din considerentele deciziei nu rezultă fără echivoc acest aspect.

Totodată, petentul susține că în mod eronat a reținut Înalta Curte în considerentele deciziei nr. 572 din 09.03.2022 că acesta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. pentru fiecare din capetele de cerere. Astfel, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu privire la principiul disponibilității, petentul susține că l-a invocat doar în cazul capetelor de cerere nr. x, 2, 5.1, 6.1 și 3. În consecință, în opinia petentului, instanța de recurs a analizat doar motivele de casare invocate în cazul capătului de cerere nr. x cu privire la încălcarea principiului disponibilității, lăsând neanalizate celelalte critici referitoare la lipsa motivării.

Totodată, petentul solicită lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului deciziei nr. 572 din 09.03.2022 în situația în care va fi respinsă cererea de completare. În acest sens susține că o primă nelămurire privește modul cum se aplică dispozitivul deciziei în rejudecarea cauzei în cazul capetelor de cerere nr. x și 2, 5.1, 6.1, întrucât din considerentele deciziei de casare nu rezultă aceste aspecte. Iar o a doua nelămurire privește întinderea și modul cum se aplică dispozitivul hotărârii, în cazul capetelor de cerere nr. x, 5.2, 6.2 și 7, unde nu s-a invocat încălcarea principiului disponibilității, față de obligațiile trasate în rejudecarea cauzei de către instanța de recurs.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca lipsită de interes sau nefondată.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând cererea de completare și lămurire a deciziei nr. 572 din 9 martie 2022, în temeiul art. 444 alin. (1) și art. 443 alin. (1) C. proc. civ. a reținut următoarele:

Se constată că prin decizia civilă nr. 572 din 9 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, au fost admise recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1623 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă. A fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre o nouă judecată aceleași instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale sau a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor cu privire la drepturile lor, se poate cere completarea hotărârii.

Din dispozițiile legale menționate rezultă că legiuitorul a prevăzut că în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, partea poate solicita completarea hotărârii.

Argumentele petentului cu privire la nepronunțarea instanței de recurs în ceea ce privește capetele de cerere nr. x, (2, 5.1, 6.1), (4, 5.2, 6.2) și 7, nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de prevederile art. 444 C. proc. civ., deoarece din dispozitivul deciziei nr. 572 din 9 martie 2022 rezultă fără echivoc că instanța de recurs s-a pronunțat asupra celor două recursuri cu care a fost învestită.

Înalta Curte constată că argumentele petentului din cuprinsul cererii de completare nu se circumscriu motivelor prevăzute la art. 444 C. proc. civ., în realitate criticile acestuia privesc fondul litigiului și completarea considerentelor, chestiune inadmisibilă a fi cercetată pe calea cererii de completare.

Conform art. 443 alin. (1) C. proc. civ., "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Din analiza acestui text de lege rezultă că ori de câte ori dispozitivul unei hotărâri judecătorești este neclar sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării sale ori cuprinde dispoziții potrivnice, partea interesată poate sesiza instanța care a pronunțat hotărârea cu o cerere de lămurire a dispozitivului.

Astfel, partea care apelează la procedura reglementată de art. 443 alin. (1) C. proc. civ. nu poate obține lămurirea considerentelor sau modificarea dispozitivului hotărârii, ci doar clarificarea măsurilor dispuse de instanță sau înlăturarea măsurilor potrivnice din cuprinsul dispozitivului.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că, deși petentul s-a prevalat de mijlocul procedural reglementat de art. 443 alin. (1) C. proc. civ. pentru lămurirea deciziei nr. 572 din 09.03.2022, din examinarea cererii rezultă că lămurirea nu vizează dispozitivul hotărârii, ci considerentele acesteia.

Respectând limitele învestirii stabilite prin cererea de lămurire, instanța supremă constată că petentul folosește calea legală a lămuririi dispozitivului pentru a obține, în realitate, o explicitare a considerentelor, deturnând în mod nepermis mijlocul procedural ales de la scopul pentru care a fost edictat.

Or, în procedura reglementată de art. 443 alin. (1) C. proc. civ. sunt permise doar lămurirea înțelesului dispozitivului și înlăturarea dispozițiilor potrivnice, nu și lămurirea considerentelor deciziei sau modificarea soluției pronunțate de instanța de recurs.

Așadar, motivele expuse în cuprinsul cererii de lămurire nu se încadrează în ipotezele reglementate de textul de lege anterior evocat, întrucât nu tind la lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei 572 din 09.03.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ori la înlăturarea unor dispoziții potrivnice.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. privind completarea și lămurirea deciziei nr. 572 din 9 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea și lămurirea deciziei nr. 572 din 9 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2022.