ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1389/2022

HOTĂRÂRE

08.06.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1389/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș – secția Civilă la 24.12.2021, reclamantul Sindicatul Liber Romgaz Mediaș, în numele și pentru membrul său de sindicat A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. – Sucursala de Producție Târgu Mureș, în principal anularea deciziei nr. 1278/22.11.2021, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al membrului de sindicat A., iar în subsidiar, schimbarea sancțiunii aplicate cu o sancțiune mai ușoară dintre cele prevăzute de art. 248 din Codul muncii, reintegrarea acestuia pe postul de operator de extracție, în cadrul secției de Producție Gaze Naturale Grebenișu - Sucursala Mureș, funcție deținută anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata către A. a tuturor drepturilor salariale, actualizate și indexate, începând cu 23.11.2021 și până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 398/29.03.2022, Tribunalul Mureș – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, că instanța competentă teritorial să soluționeze conflictele de muncă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Astfel, a reținut că în condițiile în care sindicatul este legitimat procesual activ, determinarea competenței teritoriale se realizează, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în raport cu sediul sindicatului.

Prin urmare, apreciind că textul de lege sus-indicat instituie o competență exclusivă, de ordine publică, în favoarea tribunalului de la domiciliul reclamantului și reținând că sediul sindicatului este în Mediaș, a stabilit că Tribunalul Sibiu este competent să judece cauza.

Dosarul a fost înregistrat la 29.04.2022 pe rolul Tribunalului Sibiu – secția I Civilă, care, prin sentința civilă nr. 317/19.05.2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea emiterii regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, evocând prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 alin. (1)-(3) și art. 210 din Legea nr. 62/2011 și considerentele Deciziei nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, a reținut că instanța competentă teritorial este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, a apreciat că prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența teritorială este atrasă și de locul de muncă al reclamantului, astfel că nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, deoarece aceasta din urmă nu deduce soluționării litigii izvorâte raporturi juridice la care participă în mod direct, ci la care participă membrii săi.

În aceste condiții, a notat că și ținând cont de aspectele stabilite prin Decizia nr. 1/2013, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, deoarece o astfel de interpretare golește de conținut prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prin care legiuitorul a prevăzut o competență alternativă.

Cum în cauză, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales ca dintre două instanțe deopotrivă competente, să învestească Tribunalul Mureș, a apreciat că acesta este legal învestit să judece cauza.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluționarea pricinii.

Litigiul are ca obiect soluționarea unui conflict individual de muncă și a fost inițiat de reclamantul Sindicatul Liber Romgaz Mediaș, în numele și pentru membrul său de sindicat A..

În materia litigiilor de muncă, relevante pentru stabilirea competenței teritoriale, sunt dispozițiile art. 269 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței de la domiciliul, reședința sau sediul reclamantului ori cea de la locul de muncă al acestuia.

Dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 prevăd că "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

Textul de lege evocat a preluat în integralitate soluția legislativă anterioară a art. 28 din Legea nr. 54/2003, în interpretarea și aplicarea căreia Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, prin Decizia nr. 1/2013, că,,(...) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat" și că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Cum în speță, procesul a fost inițiat de Sindicatul Liber Romgaz Mediaș, în numele și pentru membrul său de sindicat A., iar sediul sindicatului este în Mediaș, aflat în raza teritorială a Tribunalului Sibiu, această instanță este competentă teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Așa fiind, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.