ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1328/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel Târgu - Mureș, secția I civilă, revizuenta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 535/A din 15 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. susține că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 312/A din 28 iulie 2020, pronunțate de către Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Revizuenta arată că prin sentința civilă nr. 550/2020 din 21 iulie 2020, pronunțată în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2020, Tribunalul Mureș a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul A. și a dispus, în consecință, anularea deciziei civile nr. 36 din 16 ianuarie 2020 prin care acesta a fost revocat din funcția de director economic interimar la Sucursala Târgu Mureș din cadrul S.N.G.N. ROMGAZ S.A, totodată, dispunându-se repunerea acestuia în situația anterioară emiterii deciziei contestate cu obligarea sa la plata diferențelor salariale, indexate cu rata inflației și dobânda legală.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 535/A din 15 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2020., s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia nr. 312/A, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2019 instanța de apel a statuat în mod definitiv asupra întinderii și existenței dreptului pârâtei S.N.G.N. ROMGAZ S.A. de a numi și revoca salariați numiți în funcții de conducere în mod interimar.

Revizuenta susține că, în ceea ce privește efectul pozitiv al lucrului judecat, acesta se impune și într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. În acest sens, puterea de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Această prezumție nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice cu ocazia judecății anterioare.

Cele două cauze, astfel cum susține revizuenta, deși au obiect identic, au fost soluționate în mod contradictoriu de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Astfel, dacă în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2019, soluționat prin decizia civilă nr. 312/A din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța de control judiciar a statuat în mod definitiv asupra întinderii și existenței dreptului său de a numi și revoca salariați numiți în funcții de conducere în mod interimar, însă, prin decizia civilă nr. 535/A din 15 octombrie 2020, aceeași instanță a pronunțat o hotărâre potrivnică.

Revizuenta mai susține că respingerea apelului în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2020, pe lângă faptul că generează o practică judiciară neunitară la nivelul aceleiași curți de apel, încalcă în mod flagrant efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei civile nr. 312/A din 28 iulie 2020, pronunțate de către Curtea de Apel Târgu Mureș în cauza ce formează obiectul dosarului x/2019

De asemenea, mai arată că instanța de control judiciar, în soluționarea apelului în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2020 nu a ținut cont în mod neîntemeiat de problematica dezlegată în cauza care formează obiectul dosarului nr. x/2019, deși reprezentantul convențional a depus la dosarul cauzei decizia civilă nr. 312 A/2020.

Astfel, această practică judiciară contradictorie generează și o lipsă de stabilitate a raporturilor de muncă în ceea ce privește organizarea și funcționarea unității, revizuenta fiind practic în imposibilitatea de a putea distinge între legalitatea sau nelegalitatea numirii în mod succesiv a unor salariați în funcții interimare pentru asigurarea continuității activității.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 și următoarele C. proc. civ.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu-Mureș și a solicitat trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție; a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 112/A din 23 februarie 2021, pronunțată de Curtea de apel Târgu-Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 martie 2021.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Este adevărat că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă, însă, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le poate adopta impune concluzia că numai efectul negativ al autorității de lucru judecat poate fi valorificat ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori, în raport de dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în dosarul nr. x/2020, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 535/A din 15 octombrie 2020, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. are calitate de pârâtă, iar reclamant este A., iar în dosarul nr. x/2019, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 312/A din 28 iulie 2020, S.N.G.N. ROMGAZ S.A.. are calitate de pârâtă, iar reclamant este B..

Reiese astfel, că în raport de această din urmă decizie, nu este îndeplinită condiția identității de părți.

Așadar, nu poate fi reținută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de părți făcând de prisos analizarea celorlate condiții impuse de norma legală.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 535/A din 15 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.N.G.N. ROMGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 535/A din 15 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2021.