ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1814/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 407 din 30 iunie 2020, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis în parte acțiunea reclamantului A., a anulat dispoziția nr. 952 din 10 ianuarie 2020 și decizia nr. 49 din 20 ianuarie 2020, ambele emise de pârâta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A. și a obligat-o pe pârâtă să îl reintegreze pe reclamant în funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 952 din 10 ianuarie 2020, respectiv de director al Sucursalei Târgu-Mureș a societății pârâte. A mai obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu diferențele dintre drepturile salariale cuvenite pentru exercitarea funcției de director sucursală la Sucursala Târgu-Mureș a societății pârâte și a drepturilor salariale cuvenite pentru exercitarea funcției de șef serviciu la Serviciul Protecția Mediului din cadrul Sucursalei Târgu-Mureș a societății pârâte, începând cu 20 ianuarie 2020 și până la reintegrarea efectivă a reclamantului în funcția de director sucursală.

Totodată, a obligat-o pe pârâtă să efectueze mențiunile corespunzătoare în aplicația REVISAL, conform celor dispuse mai sus, a respins cererea reclamantului de anulare a Adresei-Notificare nr. x din 10 ianuarie 2020, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 9 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei curții de apel în vederea continuării judecății.

În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, a aspectelor teoretice privind cazul de suspendare reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum și a obiectului dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Sibiu, secția I civilă, recurentul-reclamant a criticat încheierea atacată sub două aspecte, cel al nemotivării acesteia și al aplicării greșite a textului de lege sus-indicat.

Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, a arătat că instanța de apel nu a prezentat argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea acesteia cu privire la soluția pronunțată.

În acest context, a afirmat că aceste considerente trebuiau să fie raportate, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte la dispozițiile legale aplicabile și cum încheierea recurată nu cuprinde aceste elemente, în cauză devine incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În continuare, acesta a susținut nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva neîntrunirii cerințelor legale pentru a se dispune măsura suspendării în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sub acest aspect, a arătat, în esență, că raportat la obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalul Sibiu, secția I civilă, soluția ce urmează a se pronunța în acesta nu are legătură cu obiectul cauzei de față, prin acțiunea indicată criticându-se ocuparea postului de director de sucursală de către autorul căii de atac fără concurs; or, litigiul pendinte vizează dispoziția nr. 952 din 10 ianuarie 2020 și decizia nr. 49 din aceeași dată, emise de intimata-pârâtă, de modificare unilaterală a contractului individual de muncă încheiat cu recurentul-reclamant, prin care intimata-pârâtă a modificat unilateral funcția acestuia.

A mai arătat că și data introducerii acțiunii pe rolul Tribunalului Sibiu, după 11 luni din momentul revocării acestuia din funcția de director de sucursală și după soluționarea cauzei în primă instanță, în defavoarea intimatei-pârâte, conduce spre concluzia că aceasta a fost promovată pro causa, pentru a tergiversa soluționarea prezentului dosar și a-l împiedica pe autorul căii de atac să revină pe postul de director.

În continuare, a arătat că, și în ipoteza admiterii acțiunii din dosarul până la soluționarea căruia s-a suspendat judecata apelului din cauza de față, efectele unei asemenea hotărâri s-ar produce pentru viitor și nu retroactiv, având în vedere regimul juridic diferit al nulității în dreptul muncii.

Reluând criticile sus-menționate referitoare la obiectul celor două pricini, a subliniat că instanța de apel nu era ținută în niciun fel de soluția ce s-ar pronunța în dosarul nr. x/2020, cele două cauze neavând legătură între ele, întrucât soluționarea lor implică verificarea unor condiții legale diferite și consecințele pe care hotărârile le-ar produce sunt diferite.

La 24 mai 2021 intimata-pârâtă Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recurentul-reclamant a răspuns la întâmpinare, arătând că susținerile din memoriul de recurs privind încălcarea de către curtea de apel a normelor de drept material se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și că din eroare acest motiv nu a fost indicat în mod expres.

În opinia sa, această situație nu este de natură să modifice limitele învestirii instanței de recurs, astfel cum acestea au fost stabilite prin cererea de recurs.

Analizând actele dosarului, precum și încheierea atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Preliminar, se cuvine menționat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Tot cu titlu preliminar, față de apărarea intimatei că susținerile autorului căii de atac care vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu au fost circumscrise în mod expres de către acesta unuia din motivele de recurs expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în momentul declarării căi de atac și că încadrarea lor s-a realizat ulterior, prin răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte apreciază apărarea ca lipsită de temei.

Astfel, instanța supremă reține că indicarea motivului de recurs ulterior declarării căii de atac nu reprezintă în realitate o modificare a cazului de casare invocat, în măsura în care criticile subsumate acestuia au fost arătate prin memoriul de recurs depus în termenul legal, calificarea putând fi realizată în acest context și de instanță, chiar și în lipsa indicării temeiului juridic sau a greșitei indicări a acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

Urmând această logică, tot în cadrul considerentelor preliminare, instanța supremă, constatând că prin motivul de recurs circumscris de parte dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat nesocotirea dispozițiilor art. 413 C. proc. civ., care sunt norme de procedură, nu norme de drept material, apreciază că această critică trebuie subsumată dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și va fi cercetată din această perspectivă.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura pricinii sau când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin criticile subsumate celor două motive de casare recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel nu a motivat soluția de suspendare a judecății apelului declarat de Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A. și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a neîndeplinirii condiției referitoare la relația de interdependență dintre prezentul litigiu și dosarul nr. x/2011.

Prevederile art. 424 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că hotărârile date de instanța de judecată în cursul procesului se numesc încheieri.

Prin urmare, având natura unei hotărâri, încheierea va cuprinde aceleași elemente ca și hotărârea finală, instanței ce pronunță încheierea revenindu-i obligația de a-și motiva soluția pronunțată în acord cu cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. În speță, suspendarea judecății s-a dispus prin încheierea de la 9 martie 2021, încheierea fiind supusă acelorași rigori de motivare ca restul hotărârilor judecătorești.

Suspendarea cursului judecății unui proces în temeiul dispozițiilor art. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi dispusă de instanță, când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Din interpretarea normei legale evocate rezultă că acest caz de suspendare imune întrunirea mai multor cerințe legale, respectiv dezlegarea pricinii cu care este învestită instanța în fața căreia se invocă acest incident să depindă în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Prin urmare, instanța sesizată cu soluționarea unei astfel de cereri, chiar dacă constată îndeplinirea cerințelor legale, are puterea de apreciere asupra utilității și oportunității măsurii în ansamblul raporturilor juridice dintre părți, astfel încât măsura să nu permită exercitarea unui abuz de drept procesual al părții care o invocă.

În speță, obiectul dosarului nr. x/2020, în care a fost dispusă măsura suspendării, este reprezentat de cererea reclamantului A. prin care acesta solicită anularea adresei x notificare nr. x din 10 ianuarie 2020, a dispoziței nr. 952 din aceeași dată și a deciziei nr. 43 din 20 ianuarie 2020, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de director sucursală la Sucursala Târgu Mureș și trecerea sa în funcția de șef serviciu la Serviciul Protecția Mediului din cadrul aceleiași sucursale, reintegrarea în postul deținut anterior emiterii dispoziției a cărei anulare o solicită, respectiv în cea de director sucursală, obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate cu dobânda legală și cu celelalte drepturi începând cu 10 ianuarie 2020 și până la reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii dispoziției nr. 952 din 10 ianuarie 2020 și obligarea pârâtei să efectueze mențiunile corespunzătoare în REVISAL.

Litigiul din dosarul nr. x/2020, până la soluționarea căruia judecata procesului din dosarul nr. x/2020 a fost suspendată, vizează acțiunea reclamantei Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A,. în contradictoriu cu pârâtul A. și are ca obiect constatarea nulității absolute și desființarea actului adițional nr. x din 8 aprilie 2019 la contractul individual de muncă nr. x din 15 octombrie 2002, încheiat cu pârâtul, prin care acesta a fost desemnat în funcția de director de sucursală, repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, în sensul restabilirii raportului de muncă existent la 2 noiembrie 2018, data încheierii actului adițional nr. x prin care pârâtul a fost numit director interimar de sucursală și desființarea tuturor actelor subsecvente concomitente și ulterioare actului a cărui anulare se solicită.

Pentru a dispune măsura suspendării, instanța de apel a reținut că soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2020 are relevanță în soluționarea cauzei deduse judecății.

Plecând de la aceste statuări preliminare și de la contextul în care s-a pronunțat încheierea atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce privește primul motiv de casare invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. analiza încheierii atacate relevă faptul că aceasta nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., curtea de apel neindicând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată, apte să atragă incidența art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și care au format convingerea instanței, aceasta reținând, sumar, că soluția ce urmează a se pronunța în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sibiu, secția I civilă ar avea relevanță asupra soluției din dosarul cu a cărui soluționare este învestită.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, fiind pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. În concret, instanța de apel trebuia să prezinte argumentat care este dreptul care formează obiectul judecății în dosarul Tribunalului Sibiu și în ce măsură acesta influența soluționarea cauzei a cărei judecată s-a suspendat, cu luarea în analiză a susținerilor părților, în mod special în contextul în care recurentul din cauza de față s-a opus măsurii suspendării.

Motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate, obligativitatea motivării hotărârilor constituind o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și a art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Ca urmare, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (astfel cum a fost calificat în considerentele preliminare), analizând cele două acțiuni judiciare în comparație, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecării apelului în cauza 35/102/2020 este greșită, în speță nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi dispusă.

Examinarea obiectului celor două acțiuni impune concluzia că între cele două litigii nu există nicio relație de interdependență pentru a se putea reține existența unei legături între pricini și nici că dezlegarea cauzei de față ar depinde de existența sau inexistența dreptului care face obiectul judecății în dosarul nr. x/2020.

Astfel, litigiul pendinte poate fi judecat independent de soluția care se va pronunța în dosarul nr. x/2020, de vreme ce în acest din urmă dosar se solicită anularea actului adițional nr. x din 8 aprilie 2019 la contractul individual de muncă nr. x din 15 octombrie 2002 din perspectiva faptului că a fost desemnat în funcția de director de sucursală fără concurs, iar în dosarul a cărui judecată a fost suspendată se contestă măsura revocării autorului căii de atac din funcția de director de sucursală și trecerea sa într-o funcție inferioară, în mod unilateral de către intimata-pârâtă, prin dispoziția nr. 952 din 10 ianuarie 2020 și decizia nr. 43 din 20 ianuarie 2020, actele juridice ce formează obiectul celor două judecăți fiind nu numai diferite, dar și lipsite de legătură, ceea ce face ca efectele soluțiilor ce se vor pronunța să nu se repercuteze în maniera impusă de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, măsura suspendării aplicate este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., împrejurare ce impune casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, în vederea continuării judecății apelului.

În aceste condiții, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) teza I, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.