ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2022

HOTĂRÂRE

24.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 07 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Național Pro Lex, în numele membrului de Sindicat B. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Transport Local S.A., Târgu- Mureș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea Deciziei nr. 37/08.03.2021, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului; repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei Decizii, respectiv, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la concediere și până la reintegrarea pe postul deținut anterior, precum și obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 20.000 RON pentru suferințele cauzate prin concedierea abuzivă; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 904/2021 din 10 iunie 2021, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială a soluționării cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul Sindicatul Național Pro Lex pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta S.C. Transport Local S.A., Târgu- Mureș.

În motivarea acestei hotărâri, s-au reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată pe calea recursului în interesul legii, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Având în vedere că, în cauza dedusă judecății, sindicatul reclamant, care dispune de calitate procesuală activă în acțiunea pendinte promovată în numele membrului său de sindicat, are sediul în București, și văzând și dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care consacră o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială a soluționării cauzei.

2.2). La data de 12 august 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, iar prin sentința civilă nr. 6087/2021 din 16 septembrie 2021, a admis exceptia necompetentei functionale a Tribunalului București - sectia a VIII-a; a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național Pro Lex, în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta S.C. Transport Local S.A., Tg. Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș, și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea solutionării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Codul muncii, prin art. 269, prevede în alin. (1), că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform potrivit legii. Aceeași dispoziție legală, în articolul 2, stabilește că cererile referitoare la asemenea litigii se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, dupa caz, sediul, reținut fiind, în continuare, dispozitiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 și cele statuate prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de I.C.C.J. în recurs în interesul legii.

Instanta a reținut că, în dreptul muncii competența teritorială este alternativă, astfel încât, în acțiunile pornite de salariat, acesta are, deopotrivă, de ales între instanta de la domiciliul său, sau de la sediul Sindicatului al cărui membru este, și care îl reprezintă în proces, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, și care are legitimitate procesual- activă conform celor statuate de Înalta Curte, și instanta de la locul de muncă, potrivit dispozitiilor art. 116 C. proc. civ. reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Or, a constatat instanța că, în speta dedusă judecatii, reclamantul, care are dreptul suveran de a alege în cazul competenței alternative, în mod legitim a optat să învestească instanta de la locul de muncă, adică, sediul angajatorului - Tribunalul Mures, care, de altfel, este aceeași cu cea de domiciliu al salariatului în numele căruia a fost formulată actiunea, astfel încât, nu se justifică declinarea cauzei către prezenta instantă, instanta de la sediul Sindicatului.

Procedând astfel, a considerat că instanta de trimitere a interpretat gresit dispozitiile Deciziei nr. 1/2013 pronuntate în recurs în interesul legii de către instanta Înalta Curte de Casatie, care, în niciun caz, nu a statuat în sensul că, în cazul în care actiunea este pornită de Sindicat în numele unui membru salariat, competența teritorială ar fi unică și ar reveni exclusiv instanței de la sediul Sindicatului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Mureș, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care reclamantul, persoană fizică, reprezentat de sindicat, a formulat o acțiune având ca obiect un litigiu de muncă.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei pornind de la stabilirea calității de reclamant, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

De asemenea, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, act normativ cu caracter special față de Codul muncii, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Rezultă că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, au instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență exclusivă, respectiv, instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, locul de muncă, ori, după caz, sediul.

Astfel, reclamantul persoană fizică are un drept de opțiune între instanța competentă teritorial de la domiciliul său sau de la reședința sa, și cea competentă material de la locul de muncă sau asimilat acestuia.

Din interpretarea art. 210 din Legea nr. 62/2011, rezultă că prin tribunalul de la locul de muncă al reclamantului, sau asimilat acestui loc de muncă, se înțelege tribunalul pe raza căruia se află angajatorul pârât chemat în judecată.

În cauză, se constată că acțiunea a fost formulată de reclamantul B., reprezentat legal prin Sindicatul Național Pro Lex, persoana fizică și-a ales sediul pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Târgu- Mureș, județul Mureș, la domiciliul său, angajatorul pârât chemat în judecată fiind S.C. Transport Local S.A. Tg. Mureș, de asemenea, cu sediul în municipiul Târgu- Mureș, județul Mureș.

Chiar Tribunalul Mureș, prin hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei, în dispozitivul acesteia, a trecut ca reclamant Sindicatul, ca reprezentant pentru persoana fizică.

În atare condiții, în care acțiunea a fost formulată de sindicat în numele membrului său, persoana fizică, în raport de art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, sau locul de muncă.

În speța particulară de față, referirile la Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nu sunt relevante, în condițiile în care prin respectiva decizie, statuându-se legitimarea procesuală activă a sindicatelor de a acționa în justiție în numele membrilor săi, s-a stabilit ca, în acele situații, acțiunile să fie introduse la instanțele de la sediile sindicatelor.

În cauză, însă, după cum s-a precizat, persoana fizică are calitatea de reclamant, și nu sindicatul, care a avut doar calitatea de reprezentant al acestuia.

Relevante pot fi reținute în acest sens și considerentele din paragraful antepenultim din Decizia R.I.L., "Într-o atare interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale".

Față de toate cele de mai sus, și cum reclamantul își are domiciliul în județul Mureș, în aplicarea art. 210 din Legea nr. 62/2011, și prin raportare la art. 130 alin. (3) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș.