ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 197/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș, secția I civilă la data de 06 octombrie 2020, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la anularea deciziei nr. 3779 din 31.08.2020, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de desfacere a contractului individual de muncă, respectiv, obligarea pârâtei la reintegrarea pe funcția deținută, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu i-ar fi fost desfăcut contractul de muncă, de la data încetării contractului individual și până la data reintegrării efective pe funcția deținută.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (2), art. 78, art. 80, art. 252 alin. (5), art. 253 alin. (1) și urm. din Codul muncii. Prin sentința nr. 679 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. În motivarea soluției tribunalul a reținut competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

2. Cauza a fost înregistrată la 17 septembrie 2021 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub același număr. Prin sentința civilă nr. 428 din 29 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut incidența în speță a art. 210 din Legea nr. 62/2011, care instituie o competență alternativă, fiind deopotrivă competente atât instanța de la domiciliul reclamantului, Tribunalul Mehedinți, cât și instanța de la locul de muncă al acestuia, Tribunalul Timiș. Prin urmare, a motivat instanța că reclamantul, având posibilitatea să opteze pentru una din cele două instanțe deopotrivă competente, a înțeles să investească Tribunalul Timiș cu soluționarea cauzei, instanță care nu-și poate declina competența. 3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 26 noiembrie 2021, sub același număr. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Timiș și Tribunalul Mehedinți, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Timiș, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant privește un conflict de muncă, aspect reținut de ambele instanțe, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența teritorială în cazul acestor litigii aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul. Legea dialogului social nr. 62/2011, prin art. 210, statuează regula că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Se constată astfel că prin dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a reglementat o competență teritorială alternativă în favoarea instanței de la locul de muncă sau de la domiciliul reclamantului. Înalta Curte mai reține și că art. 216 din Legea nr. 62/2011 prevede că, "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.." iar potrivit art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 116 C. proc.

civ., rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, este reglementată o competență teritorială alternativă a instanțelor, reclamantul având dreptul de a alege între instanța de la locul unde își are domiciliul și cea de la locul său de muncă, opțiunea acestuia exercitându-se la momentul sesizării instanței. În cauza de față, domiciliul reclamantului este în județul Mehedinți, conform mențiunilor din notele scrise depuse în data de 13.01.2021 la dosar, iar locul de derulare a raporturilor de muncă a fost în Timișoara, prin urmare atât Tribunalul Mehedinți, cât și Tribunalul Timiș, erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei. Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Timiș, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc.

civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul său de muncă. Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2022.