ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2021

HOTĂRÂRE

30.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 29 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C. și D., împreună cu alți reclamanți, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Târgu- Mureș și Tribunalul Mureș, solicitând instanței obligarea acestora, în principal, la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să-l încaseze, cu includerea creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 9/2005 și O.U.G. nr. 10/2007 pentru perioada 24.04.2005 - 08.04.2015, perioadă care a fost luată în considerare la momentul efectuării plăților către colegi, iar în subsidiar au solicitat plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să-l încaseze, cu includerea creșterilor salariale prevazute de O.G. nr. 9/2005 și O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2010) și intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 (08.04.2015) în care au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la instanța pârâtă sau la instanțe față de care instanța pârâtă a avut calitatea de ordonator de credite, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume și până la achitarea efectivă a sumelor cuvenite; și obligarea fiecarei instanțe - ordonator de credite la plata drepturilor indicate în petitul acțiunii, exclusiv în favoarea reclamanților care și-au desfășurat activitatea la instanța respectivă, sdau la o instanță din circumscripția acesteia și exclusiv pentru perioada în care reclamantii respectivi și-au desfășurat activitatea la instanța ordonator de credite sau la o instanță din circumscripția sa.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 752/2021 din 23 martie 2021 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că, potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar potrivit art. 210 din aceeași lege cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, s-a reținut, din cererea formulată rezultă că reclamantii nu au calitatea de magistrati/asistenti judiciari sau grefieri, fiind reținute și redate, în continuare, prevederile art. 127 C. proc. civ. alin. (1), (2

) și (3).

În speta, nefiind incidente dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., față de calitatea reclamantilor de agent procedural, aprod și respectiv muncitor, a considerat instanța că trebuia ca să fie introdusă cererea la Tribunalul Mures, în raza căruia reclamantii îsi au locul de munca și/sau domiciliul.

2.2). La data de 06 aprilie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, iar prin sentința civilă nr. 777 din 18 mai 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, invocată de către instanță din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Mureș, secția Civilă și Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, și a dispus suspendarea din oficiu a soluționării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Reclamanții din prezenta cauză, în calitate de agenți procedurali, aprod, respectiv muncitor la Judecătoria Târnăveni, au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș solicitând obligarea pârâților la plata unor despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care reclamanții consideră că ar fi trebuit să îl încaseze pentru perioada 24.04.2005 - 08.04.2015, iar, în subsidiar, pentru perioada 01.01.2010 - 08.04.2015, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

S-a constatat că cererea formulată de către reclamanți se referă la soluționarea unor conflicte individuale de muncă, având în vedere că între părți există raporturi juridice de dreptul muncii, în temeiul cărora reclamanții au formulat prezenta cerere de chemare în judecată și, plecând de la prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, astfel cum au fost modificate implicit, parțial, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanța a reținut că, în materia dreptului muncii, chiar dacă reclamantul are un drept de opțiune între două instanțe, totuși, este consacrată o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale este de ordine publică și poate fi invocată de părți ori de către judecător, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

În prezenta cauză, deși locul de muncă al reclamanților este în localitatea Târnăveni, jud. Mureș, de unde ar rezulta că Tribunalul Mureș are competența de a soluționa litigiul, totuși, instanța a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ.

Chiar dacă reclamanții nu au calitatea de judecători, asistenți judiciari sau grefieri, pentru a fi aplicabile în cauză prevederile alin. (1) și (3) din acest articol, totuși, instanța a constatat că Legea nr. 310/2018 a introdus o nouă prevedere, cea de la alin. (2)

a art. 127, reglementând și situația în care instanța judecătorească este chemată în judecată în calitate de pârâtă, cum este cazul în speță, și făcând trimitere la dispozițiile alin. (2), fiind avută în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de reclamantă/pârâtă.

Astfel, s-a reținut, în ipoteza de față, instanțele de judecată Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Mureș fiind chemate în judecată ca pârâte, reclamanții aveau posibilitatea de a sesiza și Tribunalul Cluj, adică o instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Târgu Mureș în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, adică Tribunalul Mureș. Deși reclamanții aveau posibilitatea de a sesiza mai multe instanțe, odată ce au făcut alegerea uneia dintre acestea, acea instanță, respectiv Tribunalul Cluj, a devenit instanța exclusiv competentă în soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011 și a art. 127 alin. (2) și alin. (2)

din C. proc. civ., aparține Tribunalului Cluj competența de soluționare a prezentei pricini.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ.. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Mureș, secția Civilă, și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze.

În stabilirea competenței de soluționare a cauzei, Înalta Curte are în vedere că Tribunalul Mureș este chemat în judecată, în calitate de pârât, și, ca atare, devin aplicabile normele de competență înscrise în art. 127 C. proc. civ.

Competența facultativă prevăzută de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este incidentă și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, astfel cum rezultă din prevederile alin. (2

) al aceluiași text: "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Alineatul (2

) al art. 127 C. proc. civ. a fost introdus prin Legea nr. 310/2018, ca urmare a constatării de către Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 290/2018, publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018- anterior înregistrării cererii de față, a faptului că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de reclamantă/pârâtă, instanța de control constituțional apreciind că "există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât instanța din care face parte cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces".

Rațiunea acestor dispoziții legale este aceea a măririi gradului de protejare a aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei, nu numai în primă instanță, ci, inclusiv în căile de atac, de competența instanțelor ierarhic superioare.

Or, în prezenta cauză, Tribunalul Mureș, este chemat în judecată în calitate de pârât, și, ca atare, vor fi avute în vedere prevederile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ.

Cum Tribunalul Cluj se află în circumscripția Curții de Apel Cluj, instanță învecinată cu Curtea de Apel Târgu- Mureș, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Mureș, fiind astfel îndeplinite ambele cerințe impuse de art. 127 alin. (1) și (2

) C. proc. civ., în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Cluj, care este și instanța sesizată de reclamanți, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 127 alin. (2

) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.