ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1467/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 9 octombrie 2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL MUREȘ, TRIBUNALUL MUREȘ au solicitat în principal obligarea pârâților la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar trebui să îl încaseze, cu includerea creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 9/2005 și O.U.G. nr. 10/2007 pentru perioada 24 aprilie 2005-8 aprilie 2015, perioadă care a fost luată în considerare la momentul calculării plăților către colegi, în subsidiar, solicită obligarea la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, cu includerea creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 2/2005 și O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 - ianuarie 2010 și intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 - 8 aprilie 2015 și în care a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la instanța pârâtă sau la instanța de care instanța pârâtă a avut calitatea de ordonator de credite, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume și până la achitarea efectivă a suinelor cuvenite .

Mai solicită reclamanții și obligarea fiecărei instanțe - ordonator de credite la plata drepturilor indicate în pelitul acțiunii, exclusiv în favoarea acelor reclamanți care și-au desfășurat activitatea la instanța respectivă sau la o instanță din circumscripția acesteia și exclusiv pentru perioada în care reclamanții respectivi și-au desfășurat activitatea la instanța ordonatorului de credite respectivă sau la o instanță din circumscripția sa.

Prin sentința civilă nr. 424 din 18 februarie 2021, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Mureș și Tribunalul Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma actualizată ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, potrivit cărora, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauza de competența instanței la care își desfășoară activitatea, sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea iar potrivit alin. (3), dispozițiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari si grefierilor".

Față de aceste dispoziții, instanța a reținut și faptul că reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată, invocând calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Specializat Mureș, ei neavând calitatea de procurori, asistenți judiciari sau grefieri la instanța la care își desfășoară activitatea, astfel că, cerințele legale privitoare la competență nefiind îndeplinite în cauza, sens în care a declinat competența teritorială de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Mureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 16 martie 2021 sub același dosar.

Prin sentința civilă nr. 681/2021 din 5 mai 2021, Tribunalul Mureș, secția Civilă admite excepția necompetenței teritoriale a instanței și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 alin. (2)

1

cu raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Mureș, secția Civilă și Tribunalul Cluj, secția Mixtă de contencios administrativ Fiscal de Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17 mai 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Mureș, Tribunalul Mureș, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2)

1

cu raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 127 C. proc. civ. (1) "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Astfel, Legea nr. 310/2018 a introdus noua prevedere, cea de la alin. (2)

1

a art. 127 C. proc. civ. reglementând și situația în care instanța judecătorească este chemată în judecată în calitate de pârâtă, cum este cazul de față, făcând trimitere la dispozițiile alin. (1) și (2), fiind avută în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de reclamantă/pârâtă.

Așadar, în speța de față, Tribunalul Mureș fiind chemat în judecată ca pârât, reclamanții aveau posibilitatea de a sesiza și instanța de judecată competentă alternativ, respectiv Tribunalul Cluj, norma de competență fiind, în acest caz de ordin privată, soluția rezultând din formularea art. 127 alin. (2)

1

cu raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că reclamantul "poate sesiza" una din instanțele indicate de acest text de lege.

Prin urmare, se constată că în prezenta cauză competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Tribunalului Cluj, această instanță fiind în mod legal sesizată de către reclamanți prin acțiunea înregistrată la data de 9 octombrie 2020; astfel prin alegerea făcută de aceștia, Tribunalul Cluj a devenit exclusiv competent în soluționarea cauzei, conform art. 116 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, competența teritorială aparține Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.