ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2021

HOTĂRÂRE

07.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 07 octombrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Național al Magistraturii au solicitat instanței în temeiul Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 și O.U.G. nr. 20/2016: obligarea pârâților la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 07.10.2012 - 14.07.2014 prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON și drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu 07.10.2012 și până la plata efectivă, obligarea pârâtilor la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 07.10.2012 - 14.07.2014 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,5 RON și drepturile efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care să se adauge dobânda legală aferentă încu 09.04.2015 și până la plata efectivă.

Asupra exceptiei necompetenței teritoriale instanța a reținut ca potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar potrivit art. 210 din aceeași lege cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, din cererea formulata rezultă ca reclamantii au calitatea de judecatori la Judecatoria Alba Iulia.

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (...) (21) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În speta, nefiind incidente dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. fata de calitatea reclamantilor de judecatori care functioneaza la o instanta inferioara Tribunalului Alba, trebuia ca sa fie introdusa cererea la aceasta instanta, in raza careia reclamantii îsi au locul de munca și/sau domiciliul.

In ceea ce priveste sustinerea ca unul dintre reclamantii din dosar ar avea domiciliul in Cluj-Napoca, instanta retine ca acest aspect nu a fost probat in conditiile legii, nefiind depusa la dosar nicio dovada in acest sens.

Față de cele ce aratate anterior, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de Conflite de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1250/2021 din 04 mai 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtul Institutul Național Al Magistraturii.

A declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Tribunalului Alba.

Pe rolul Tribunalului Alba cauza a fost înregistrată la data de 24 mai 2021 sub nr. x/2020/a1.

Deliberând cu prioritate asupra excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Alba, instanța a reținut:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitate a sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Potrivit considerentelor deciziei CCR nr. 290/2018 este fundamental ca într-o societate democratică instanțele să inspire încredere justițiabililor, astfel că legiuitorul are obligația reglementării cadrului procesual care să garanteze asigurarea imparțialității obiective a acestora. Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. se încadrează în regulile instituite de legiuitor în vederea asigurării independenței obiective a instanței, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfășura.

De principiu, competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară efectiv activitatea reclamantul judecător, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situațiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăți.

Curtea a reținut și faptul că legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți.

Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora.

În consecință Curtea a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Decizia mai sus menționată a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, așa încât competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A. și B., ambii judecători în cadrul Judecătoriei Alba Iulia, aparține Tribunalului Cluj.

În consecință, Tribunalul Alba, secția I Civilă prin sentința civilă nr. 2237/2021 din 15 septembrie 2021 a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba și în consecință:

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în favoarea Tribunalului Cluj.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, între Tribunalul Alba și Tribunalul Cluj și dispune suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casației și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secția I Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Cluj și Tribunalul Alba - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea are ca obiect obligarea pârâților Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 07.10.2012 - 14.07.2014 prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON și drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu 07.10.2012 și până la plata efectivă, obligarea pârâtilor la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 07.10.2012 - 14.07.2014 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,5 RON și drepturile efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care să se adauge dobânda legală aferentă încu 09.04.2015 și până la plata efectivă.

Așadar instanțele au fost investite cu soluționarea unui litigiu în materia conflictelor individuale de muncă.

Declinările reciproce de competență au fost determinate de aprecierile diferite făcute de tribunale în legătură cu incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la calitatea de judecători a reclamanților la Judecătoria Alba Iulia.

Conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Articolul 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței.

Având în vederea rațiunea pentru care a fost introdusă această reglementare și spiritul textului de la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.., instanța supremă apreciază că textul nu face referire și la situația în care cererea este de competența unei instanțe superioare celei la care judecătorul își desfășoară activitatea, cum este situația de față.

Nefiind incidente dispozițiile referitoare la competența teritorială facultativă, instanța competentă teritorial se va determina prin raportare la normele de competență din materia conflictelor individuale de muncă.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere că textul de lege anterior evocat instituie un caz de competență teritorială alternativă, rezultă că alegerea instanței deopotrivă competente aparține reclamanților, conform art. 116 C. proc. civ.

În aceste condiții, introducerea acțiunii pe rolul tribunalului în circumscripția căruia se află locul de muncă al reclamanților impune concluzia că Tribunalului Alba îi revine competența de soluționare a cauzei.

În concluzie, pentru considerentele arătate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 208 și art. 210 din Legea nr. 262/2011, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Alba.