ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1889/2021

HOTĂRÂRE

28.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1889/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în data de 02.11.2020 sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C. și D., alături de alții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș, au solicitat plata sumelor de bani constând în diferența dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să li se plătească cu titlu de indemnizație, pentru fiecare lună, astfel cum aceasta a fost stabilită prin Decizia nr. 123/DE/26 iunie 2018 a Președintelui Curții de Apel Târgu Mureș, actualizarea cu indicele de inflație stabilit de I.N.S. și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligației de plată, începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate și până la plata efectivă.

În drept, au invocat art. 34 C. proc. civ. și art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

La termenul de judecată din 23.03.2021 instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D. și formarea unui alt dosar, înregistrat sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 753/23.03.2021 Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamanții nu au calitatea de magistrați sau asistenți judiciari ori grefieri, precum și prevederile art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011 și cele ale art. 127 alin. (1), (2)

și 3 din C. proc. civ., de unde rezultă că cererea trebuia introdusă la Tribunalul Mureș, în raza căruia reclamanții își au locul de muncă și/sau domiciliul.

În urma declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 06.04.2021.

Prin sentința civilă nr. 778/18.05.2021 și acest tribunal și-a reținut necompetența teritorială, pe motiv că reclamanții au calitatea de agenți procedurali, de aprod, respectiv de muncitor la Judecătoria Târnăveni, iar cererea lor se referă la soluționarea unor conflicte individuale de muncă, având în vedere că între părți există raporturi juridice de dreptul muncii.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul". Aceste prevederi ale Codului muncii au fost modificate implicit, parțial, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform căruia, "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Astfel, Tribunalul Mureș a reținut că, în materia dreptului muncii, chiar dacă reclamantul are un drept de opțiune între două instanțe, totuși, este consacrată o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărei circumscripție acesta își are domiciliul sau locul de muncă, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale este de ordine publică și poate fi invocată de părți ori de către judecător, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Deși locul de muncă al reclamanților este în loc. Târnăveni, jud. Mureș, de unde ar rezulta că Tribunalul Mureș are competența de a soluționa litigiul, totuși, în speță sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ.. Chiar dacă reclamanții nu au calitatea de judecători, asistenți judiciari sau grefieri, pentru a fi aplicabile în cauză prevederile alin. (1) și (3) din acest articol, trebuie reținut că Legea nr. 310/2018 a introdus, la art. 127 din C. proc. civ., o nouă prevedere, cea de la alin. (2)

, reglementând și situația în care instanța judecătorească este chemată în judecată în calitate de pârâtă.

Astfel, în ipoteza de față, Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Mureș fiind chemate în judecată ca și pârâte, reclamanții aveau posibilitatea de a sesiza și Tribunalul Cluj, adică o instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Târgu Mureș, în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă - Tribunalul Mureș. Cu toate că reclamanții aveau posibilitatea de a sesiza mai multe instanțe, odată ce au făcut alegerea uneia dintre acestea, acea instanță, respectiv Tribunalul Cluj, a devenit competentă în soluționarea cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- civilă, la data de 11 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanții solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Într-adevăr, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează că:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)

din același cod statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar potrivit alin. (3) dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și grefierilor.

În speță, reclamanții au calitatea de agent procedural, aprod și, respectiv, muncitor în cadrul Judecătoriei Târnăveni, jud. Mureș, motiv pentru care alin. (1) al art. 127, raportat la alin. (3) din C. proc. civ., nu li se aplică. Însă, cum Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș sunt chemate în judecată, în calitate de pârâți, în speță sunt incidente prevederile alin. (2), raportat la alin. (2)

ale aceluiași articol, în sensul că reclamanții au posibilitatea de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, lucru pe care l-au și făcut.

Exprimând această opțiune, reclamanții au sesizat Tribunalul Cluj, care se află în circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Târgu Mureș, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Mureș. Întrucât dispozițiile art. 127 alin. (2)

, coroborat cu alin. (2) din C. proc. civ., conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională și, cum, în cauză este îndeplinită condiția premisă, respectiv calitatea de pârâtă a instanței, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Cluj, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Târgu Mureș, și aceasta parte în proces.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.