ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 831/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 11 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Mureș la eliberarea actelor din dosarele de pensii ale părinților decedați B. și C. care au beneficiat de pensii conform Decretului lege nr. 118/1990, în vederea extinderii acestui drept asupra sa pe baza Legii nr. 130/2020, după predarea dosarului la Agenția Județeană Cluj de Plăți și Inspecție Socială; recuperarea pagubelor materiale datorită nerespectării termenelor legale prevăzute și dispunerea aplicării prevederilor O.G. nr. 27/2002.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3240 din data de 14 decembrie 2021, Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la termenul din data de 5 octombrie 2021 instanța a solicitat reclamantei să indice temeiul juridic al cererii formulate, pentru a se putea pronunța cu privire la competența materială și teritorială, acordând în acest sens un termen, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., iar, la data de 19 octombrie 2021, reclamanta a depus la dosar un script prin care a indicat dispozițiile art. 56 alin. (1) C. proc. civ., art. 18 din Legea nr. 16/1996, mai multe dispoziții din Codul muncii, O.U.G. nr. 80/2013 și O.G. nr. 27/2002.

A constatat că, în cauză, reclamanta nu solicită anularea unui act și nici nu s-a adresat instituției pârâte cu o plângere prealabilă care să nu îi fi fost soluționată favorabil sau care să nu fi fost soluționată.

Totodată, a apreciat că, dintre toate temeiurile juridice indicate de către reclamantă, singurul care ar putea atrage competența instanței de contencios administrativ ar fi O.G. nr. 27/2002, care, la art. 2, prevede,:

"În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice".

Din această perspectivă, tribunalul a reținut că reclamanta s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a i se comunica înscrisuri care s-ar regăsi în baza de date a acesteia și nu a formulat o petiție, în sensul O.G. nr. 27/2002, și, de altfel, nici nu rezultă din actele dosarului că, în speță, cererea reclamantei din martie 2021 ar fi fost înregistrată în registrul de petiții, în conformitate cu art. 6 din această ordonanță.

Ca atare, a făcut aplicarea art. 94 și art. 107 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei Casa Județeană de Pensii Mureș, și anume Judecătoria Târgu Mureș.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1133 din data de 23 martie 2022, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, excepție invocată din oficiu și, în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu Mureș și Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a suspendat judecarea cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă a constatat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a înregistrat la instituția pârâtă o petiție la data de 26 martie 2021, primind număr de înregistrare x din data de 26 martie 2021 și un răspuns la data de 4 martie 2021 în sensul că solicitarea urmează a fi prelucrată.

Totodată, a reținut că, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., instanța nu este ținută de temeiul juridic indicat de către reclamantă, în condițiile în care natura pretențiilor sale rezultă din modul de formulare a cererii de chemare în judecată, instanța putând realiza încadrarea juridică corectă.

Prin urmare, a apreciat că reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, întrucât pârâta a omis a-i soluționa cererea de eliberare a documentelor solicitate, ipoteză care se încadrează în art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv vătămarea unui drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen a cererii.

A considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., în condițiile în care este aplicabilă teza finală a acestui articol, legea specială stabilind competența de soluționare în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.

A mai arătat și că, pe de altă parte, în urma verificării normelor privind competența teritorială a instanțelor, în cauză, față de calitatea pârâților și natura juridică a litigiului, sunt aplicabile prevederile art. 111 C. proc. civ., care reglementează competența teritorială alternativă; or, câtă vreme este incident acest caz de competență teritorială alternativă, reclamanta este îndrituită să sesizeze oricare din instanțele competente, manieră în care, de altfel, a și procedat, investind cu judecarea acțiunii Tribunalul Cluj, care sub aspect teritorial este instanță de la domiciliul reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind ivit ca urmare a constatărilor diferite ale celor două instanțe cu privire la natura obiectului litigiului.

Astfel, Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că obiectul litigiului îl reprezintă o cerere în materie civilă (obligație de a face), în timp ce Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă a reținut că prezentul litigiu se încadrează într-una dintre ipotezele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, pentru a stabili instanța competentă a soluționa prezentul litigiu se impune a statua cu privire la obiectul pricinii.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Mureș la a-i elibera acte din dosarele de pensii ale părinților săi, înscrisuri despre care afirmă că se află în posesia pârâtei, în vederea extinderii asupra sa a dreptului de care au beneficiat părinții săi în temeiul Decretului lege nr. 118/1990.

Prin precizarea din data de 19 octombrie 2021, în ceea ce privește natura cererii sale, reclamanta a arătat că urmărește realizarea unui drept de asigurări sociale în temeiul Legii nr. 130/2020.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă".

Or, din modul în care a fost formulată și precizată cererea de chemare în judecată, nu rezultă că reclamanta a invocat vreuna dintre ipotezele enunțate de dispozițiile legale anterior redate, ci a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unor acte pe care le apreciază a îi fi necesare pentru realizarea unui drept de asigurări sociale în temeiul Legii nr. 130/2020, respectiv extinderea asupra sa a beneficiului reprezentat de pensia de care au beneficiat, în temeiul Decretului lege nr. 118/1990, părinții săi decedați.

În plus, din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că aceasta s-ar fi adresat pârâtei cu vreo petiție, în sensul O.G. nr. 27/2002, ci doar faptul că a formulat o cerere, înregistrată de pârâtă sub nr. x din data de 29 martie 2021.

Prin urmare, cum prin demersul judiciar cu care a înțeles să sesizeze instanța de judecată, reclamanta urmărește obligarea pârâtei la a-i elibera un set de acte pe care să le valorifice pentru obținerea unui drept în temeiul Legii nr. 130/2020, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile descrise anterior și care ar fi fost de natură a circumscrie litigiul materiei contenciosului administrativ, Înalta Curte constată caracterul civil al prezentei cauze, având ca obiect "obligație de a face".

Ca atare, în stabilirea instanței competente a soluționa pricina sunt incidente prevederile art. 94 alin. (1) lit. h) teza I C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual.

Din punct de vedere teritorial, judecătoria competentă a soluționa cauza este cea stabilită de regula de drept comun prevăzută la art. 107 C. proc. civ., respectiv aceea în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtei Casa Județeană de Pensii Mureș (Târgu Mureș, județul Mureș).

Față de cele anterior reținute, având în vedere natura civilă a obiectului litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2022.