ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1388/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila – secția I Civilă, la data de 06.07.2021, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Ilfov și Casa Județeană de Pensii Brăila, anularea deciziei nr. 179200/13.05.2021, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea transferului dosarului de pensii de la Casa Județeană de Pensii Brăila la Casa Județeană de Pensii Ilfov, repunerea în plată a pensiei în cuantumul stabilit anterior transferării dosarului de pensie și plata diferențelor rezultate din micșorarea pensiei, actualizate cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.

La 02.09.2021, contestatorul a completat acțiunea, solicitând și obligarea intimatelor să-i transmită la adresa sa de reședință taloanele de pensie și cupoanele talon beneficiar al Legii nr. 147/2000.

Prin sentința civilă nr. 913/13.12.2021, Tribunalul Brăila – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pe care le-a evocat, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului de la domiciliul contestatorului.

Totodată, a stabilit că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea 263/2010 trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare.

De asemenea, a reținut că din fișa D.E.P.A.B.D., atașată la dosar, rezultă că reclamantul are reședința legal stabilită în orașul Popești Leordeni, reședința activă în perioada 02.02.2021-01.02.2022, deci, inclusiv la momentul sesizării instanței, locuind totodată efectiv la această adresă, situație rezultată din cererea adresată Casei Județene de Pensii Brăila.

Prin urmare, a apreciat că locuința actuală a contestatorului reprezintă locuința lui principală, fiind echivalentă domiciliului.

Dosarul a fost înregistrat la data de 20.12.2021 pe rolul Tribunalului Ilfov – secția Civilă, care, prin sentința civilă nr. 1001/14.04.2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea emiterii regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că la data sesizării Tribunalului Brăila, așa cum rezultă din înscrierile din cartea de identitate a contestatorului, acesta avea domiciliul în municipiul Brăila și reședința în orașul Popești-Leordeni.

După evocarea prevederilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 a apreciat că instituirea unei reguli speciale de competență a fost reglementată de legiuitor în favoarea subiectelor de drept civil care solicită instanței de judecată valorificarea unei pretenții în contradictoriu cu casele de pensii, facilitându-le astfel accesul la justiție.

Totodată, a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că autorul demersului judiciar nu a intenționat să își schimbe domiciliul, cu toate consecințele juridice care decurg din această operațiune și că în conformitate cu dispozițiile art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, în timp ce reședința este definită ca locul unde persoana fizică își are locuința secundară și că potrivit art. 90 C. civ., poate fi considerată domiciliu dacă acesta din urmă nu este cunoscut.

Astfel, a apreciat că din interpretarea coroborată a prevederilor legale care reglementează domiciliul și reședința persoanei fizice rezultă că schimbarea adresei de domiciliu reprezintă o opțiune a persoanei fizice, simpla stabilire a unei reședințe neputând echivala cu schimbarea domiciliului în absența unor elemente din care să rezulte fără echivoc această intenție, care, în speță, lipsesc.

De aceea, a constatat că domiciliul contestatorului este în municipiul Brăila și că, sub aspectul stabilirii competenței, reședința sa nu are relevanță.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluționarea pricinii.

Contestatorul a învestit Tribunalul Brăila cu un litigiu asimilat conflictelor în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul".

Dispozițiile art. 87 C. civ. prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Pe de altă parte, reședința este indicată de art. 88 C. civ., ca aflându-se în locul unde persoana își are locuința secundară.

În conformitate cu art. 89 alin. (2) și (3) C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală, iar dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt.

De asemenea, se cuvine subliniat că reședința va putea fi considerată domiciliu numai când acesta nu este cunoscut, potrivit art. 90 alin. (1) C. civ.

Din interpretarea dispozițiilor evocate rezultă că pentru stabilirea instanței competente în soluționarea unui conflict în materia asigurărilor sociale, domiciliul va fi reprezentat de locuința principală a reclamantului și că reședința este un element ce poate fi luat în considerare numai dacă domiciliul nu este cunoscut sau reclamantul declară că locuința lui permanentă se află la locul de reședință.

În cauza dedusă judecății, contestatorul are domiciliul în municipiul Brăila, jud. Brăila, iar reședința în orașul Popești-Leordeni, județul Ilfov, astfel cum rezultă din înscrisul de la dosarul Tribunalului Brăila.

Prin răspunsul la întâmpinare regăsit la fila x a Tribunalului Brăila, contestatorul a indicat că locuința din județul Ilfov este una temporară și că locuința sa principală este cea indicată în cartea de identitate, respectiv cea din municipiul Brăila.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale menționate mai sus, niciuna dintre ipotezele prevăzute de legiuitor pentru determinarea competenței în raport cu reședința nu este incidentă, astfel că determinarea competenței teritoriale în cauză trebuie realizată în raport cu domiciliul contestatorului.

Întrucât domiciliul contestatorului se află în circumscripția Tribunalului Brăila, Înalta Curte constată că instanța inițial învestită este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Așa fiind, pentru toate argumentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.