ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1378/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată la 20.11.2020, pe rolul Tribunalului Suceava – secția I Civilă, contestatoarea A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige intimata Casa Județeană de Pensii Suceava ca la stabilirea dreptului său de pensie să ia în considerare adeverințele privind salariile, sporul de fidelitate și alte venituri (premii) realizate în perioada 01.07.1985-01.03.1991, precum și în perioada 1992-1997, înregistrate sub nr. x/24.11.2005 la S.C. B. S.A. – Sucursala Suceava.

Prin sentința nr. 1245/22.06.2021, Tribunalul Suceava – secția I Civilă a admis în parte contestația și a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare în care să fie valorificată adeverința nr. x/28.11.2015, emisă de S.C. B. S.A. – Sucursala Suceava, în ceea ce privește sporul de fidelitate, pentru perioadele de timp menționate în adeverință; a respins cererea privind valorificarea premiilor.

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia nr. 1174/16.11.2021, Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și, pe cale de consecință, admiterea contestației astfel cum a fost formulată, precum și acordarea de daune morale constând în trei pensii lunare.

În motivare, după expunerea argumentelor de fapt care au determinat inițierea demersului judiciar și a etapelor procesuale anterioare, recurenta a arătat că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică, întrucât nu i-au fost avute în vedere apărările și nu au fost valorificate adeverințele depuse în dovedirea susținerilor sale.

A mai arătat că decizia instanței de apel este dată și cu încălcarea principiului contradictorialității, susținând, totodată, că, deși întâmpinarea intimatei a vizat alt dosar de pensie și veniturile aferente altei perioade, apărările acesteia au fost avute în vedere la pronunțarea soluției în cauză.

În continuare, autoarea căii de atac a afirmat că în perioada 01.07.1985-01.03.1991 a fost încadrată în muncă, obținând venituri în acord global, care pot fi luate în considerare la stabilirea/recalcularea pensiilor, dacă au fost incluse în salariul brut și dacă pentru acestea a fost achitată contribuția de asigurări sociale, astfel cum s-a statuat și prin Decizia nr. 19/17.10.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.

La 21.03.2022 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În speță, contestatoarea a învestit Tribunalul Suceava – secția I Civilă la 20.11.2020 cu un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia conflictelor de asigurări sociale, care potrivit textului de lege evocat anterior, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia nr. 1174/16.11.2021 a Curții de Apel Suceava – secția I Civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1174/16.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2022.