ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2331/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la 8 mai 2023 și înregistrată sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, arătând că înțelege să conteste faptul că la transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, prin decizia nr. 202069 din 17.03.2010, cu plata începând cu 01.03.2010, perioada lucrată în condiții speciale (subteran) 05.11.1979 – 01.09.1997 (17 ani, 9 luni și 26 zile) a fost valorificată greșit, fiind valorificată la grupa I (Legea nr. 3/1977) în loc de condiții speciale.

Prin sentința civilă nr. 1086 din data de 30 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Suceava – secția I Civilă a respins excepția tardivității formulării cererii, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, a constat prescris dreptul material la acțiune al reclamantului pentru pretențiile aferente perioadei 01.03.2010 – 08.05.2020, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Suceava, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 170 din 07.02.2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins apelul exercitat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 1086 din data de 30 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția I Civilă în dosarul nr. x/2023, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub dosar nr. x/2024.

Prin încheierea din 04.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și formarea unui nou dosar cu nr. x/2024

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul A. a arătat că nu s-a ținut cont de prevederile art. 167

1

, art. 44, art. 77 alin. (3) și anexa 4, tabel 4 din Legea nr. 19/2000, coroborate între ele.

De asemenea, a susținut că nu s-a ținut cont de dezlegările statuate prin decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.

Învederează că același complet care i-a respins apelul, a admis apelul altui coleg, în dosarul nr. x/2023, prin decizia nr. 502 din 25 aprilie 2023.

La solicitarea Curții de Apel Suceava, petentul A. a indicat hotărârile în raport cu care invocă contradictorialitatea deciziei civile nr. 170/07.02.2024, respectiv: decizia nr. 502 din 25 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023; decizia nr. 346 din 21 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, decizia nr. 375 din 22 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, decizia nr. 376 din 22 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, decizia nr. 380 din 2 aprilie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, decizia nr. 506 din 30 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023.

Prin decizia civilă nr. 719 din 10.09.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza privind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 170 din 7 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023, intimată în cauză fiind Casa Județeană de Pensii Suceava, spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub dosar nr. x/2024.

La 25 mai 2024, intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SUCEAVA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, iar la 7 noiembrie 2024, revizuentul A. a depus la dosar o completare a motivelor de revizuire.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al căii extraordinare de atac, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Având în vedere că dosarul nr. x/2023 a fost înregistrat pe rolul instanțelor la 08 mai 2023, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, este aplicabilă în prezenta cauză forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că: "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din același act normativ, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în cea de-a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți), fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice, întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legea nu a făcut-o.

În speță, din cererea de revizuire, se constată că revizuentul invocă argumente cu privire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, trebuie, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți.

În speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Astfel, hotărârile judecătorești invocate de revizuent nu au fost pronunțate între aceleași părți cu cele din prezentul litigiu.

Astfel, se observă că, deși au același obiect și aceeași cauză, litigiile din cele șapte dosare au avut părți diferite. Astfel, instanța supremă observă că dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe B., dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe C., dosarul nr. x a avut ca reclamant pe D., dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe E., dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe F., dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe G., în timp ce dosarul nr. x/2023 a avut ca reclamant pe A..

Pentru producerea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat este necesară identitatea de părți, în sensul că statuările anterioare dintr-o hotărâre pot fi opuse de partea care a câștigat, într-un nou proces, față de partea cu care s-a judecat în primul proces.

Dar, raportat la prevederile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., față de un terț, cele statuate anterior se impun ca o prezumție relativă, acesta, în procesul subsecvent, putând face dovada contrară celor stabilite de prima instanță.

Legat de efectele substanțiale ale hotărârii judecătorești, conform art. 435 alin. (2) C. proc. civ., o hotărâre pronunțată între părți se opune în procesul dintre un terț și o parte din primul litigiu ca un mijloc de probă împotriva căruia se poate face dovada contrară.

Aceasta este situația și în speță, de vreme ce revizuentul se prevalează de hotărâri pronunțate în dosare diferite, având același obiect, cauză și același pârât, însă în raport de care revizuentul este un terț.

În contextul în care chestiunile examinate în primele șase litigii au fost dezlegate prin raportare la părți distincte, nu se poate pune problema existenței unor hotărâri contradictorii sau a imposibilității executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac și repunerea în discuție a unor aspecte tranșate prin hotărâre definitivă. Instanța supremă reține că practica neunitară a unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 170 din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 170 din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2024.