ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 80/2025

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2025

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1021 din 17 octombrie 2023, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis acțiunea având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SUCEAVA, a anulat decizia nr. R/361534 din 3 martie 2023, emisă de intimată și a obligat intimata să emită decizia de acordare a pensiei de serviciu pentru contestator, în conformitate cu prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, începând cu data cererii, 21 decembrie 2022.

Împotriva acestei hotărâri, intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SUCEAVA a declarat apel.

La 16 mai 2024, petentul A., considerând că sunt incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ., a formulat cerere de recuzare a judecătorilor care fac parte din completul de judecată C4A CMAS, învestit cu soluționarea apelului, cerere care, prin încheierea din 21 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 585 din 30 mai 2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins cererea de sesizare a instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca neutilă soluționării cauzei, a admis apelul și a schimbat în tot sentința primei instanțe, în sensul că a respins contestația ca nefondată.

La 14 iunie 2024, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 21 mai 2024, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în temeiul art. 53 alin. (3) C. proc. civ.

În suținere, a arătat, în esență, că recuzarea a fost greșit respinsă, întrucât în cauză exista o îndoială rezonabilă privind imparțialitatea din complet, aceștia exprimânduși anterior părerea cu privire la fondul cauzei.

Astfel, a afirmat că dosarele nr. x/2023 și nr. y/2023, la soluționarea cărora au participat și judecătorii incompatibili, au pus în discuție aceleași chestiuni de fapt și de drept privind aplicarea dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (4) din Legea nr. 303/2022, situațiile juridice din cele două procese fiind identice cu cea din cauză.

Pe acest temei, a apreciat că instanța de apel s-a antepronunțat asupra chestiunilor esențiale privind fondul contestației sale.

De asemenea, a precizat că și în dosarul nr. x/2023, prin încheierea din 4 aprilie 2024 a fost respinsă cererea de sesizare a instanței supreme în condițiile art. 519 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi analizată, aspect ce demonstrează preexistența soluției asupra cauzei.

Totodată, a arătat că aceeași cerere de sesizare a fost formulată și în cauză, aceasta fiind respinsă ca "neutilă soluționării cauzei" prin decizia civilă nr. 585 din 30 mai 2024 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Prin întâmpinarea depusă la 7 august 2024, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivele de incompatibilitate indicate de recurent nefiind incidente în cauză.

Deliberând asupra recursului, prin raportare la motivele de recurs invocate de recurent, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Critica majoră în recurs vizează greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ.

Prealabil, Înalta Curte reține că aceste critici se circumscriu motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Verificarea încheierii atacate relevă că instanța de apel, analizând cu rigurozitate condițiile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., a statuat că nu există niciun indiciu în baza căruia să se aprecieze, chiar la nivel de aparență, că ar putea fi știrbită imparțialitatea judecătorilor desemnați pentru soluționarea apelului.

Concluzia instanței de apel reflectă respectarea normelor legale criticate.

Astfel, sub aspectul incidenței cazului de incompatibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia nu poate judeca procesul judecătorul care "și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece", lipsa imparțialității judecătorilor vizați de cererea de recuzare este afirmată din perspectiva faptului că aceștia au judecat și au pronunțat deciziile în dosarele nr. x/2023 și nr. y/2023, cauzele având obiect identic cu cea a recurentului. Pe acest temei, se prezumă că aceeași soluție se prefigurează și în cauza pendinte.

Analizând aspectele sesizate, Înalta Curte constată că în litigiile ce au constituit obiectul celor două dosare indicate de recurent, invocate în susținerea cererii de recuzare, au figurat alți reclamanți și au avut o altă cauză, respectiv alte decizii de pensie și drepturi de pensie derivând din situații juridice diferite decât cea decât cea din cauză.

O atare împrejurare nu atrage incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care presupune cu necesitate ca judecătorul recuzat să-și fi exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Antepronunțarea, ca motiv de recuzare, așa cum este reglementată de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., implică exprimarea părerii în aceeași cauză. Or, judecarea altor dosare cu alte părți nu poate fi asimilată ipotezei "aceeași cauză", normele legale fiind de strictă interpretare.

Ceea ce contestă autorul recursului, în realitate, este modalitatea de dezlegare a problemei de drept deduse judecății, acesta încercând să evite o posibilă soluție nefavorabilă. Or, un asemenea demers nu poate fi circumscris cazului de incompatibilitate invocat.

Sesizată de recurent pentru aceleași motive, nici ipoteza reglementată de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. nu se identifică în cauză.

Soluționarea dosarele nr. x/2023 și nr. y/2023 de către același complet de judecată, în lipsa unor indicii de subiectivism în atitudinea judecătorilor care să răstoarne prezumția de obiectivitate și imparțialitate ale magistraților, nu generează de plano îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor.

Ca atare, faptul că judecătorii învestiți cu soluționarea apelului au judecat o cauză similară ce implică același cadru normativ nu reprezintă un element de natură să creeze o bănuială întemeiată cu privire la imparțialitatea acestora, cât timp aceștia au obligația de a soluționa pricina prin prisma dispozițiilor legale incidente, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

Împrejurarea că un magistrat a dat o anumită soluție într-un dosar și că există posibilitatea ca aceeași soluție să fie pronunțată și în alte dosare, în sensul de a dezlega identic o anumită problemă de drept, nu constituie un motiv care să determine admiterea unei cereri de recuzare, întrucât această ipoteză nu se regăsește printre cazurile de incompatibilitate invocate de recurent.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care ar fi justificat măsura casării solicitate de recurent, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul recurentului-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 21 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SUCEAVA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2025.